ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2017/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

martie 2002, SC G.C. SRL Cluj Napoca a chemat în judecată Direcția Generală a

Vămilor, solicitând emiterea autorizației de comisionar în vamă, pe lângă

Biroul Vamal Aeroport Cluj Napoca, obligarea pârâtei la plata sumei de

123.467.013 lei, cu titlu de despăgubiri.

În motivarea acțiunii se susține că

deși a solicitat emiterea autorizației, prezentând un dosar complet cu toate

documentele prevăzute de lege, intimata i-a respins nejustificat cererea.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ,prin sentința civilă nr. 251 din 18 iunie 2002, a

admis acțiunea și a obligat pârâta să emită pentru reclamantă, autorizația de

comisionar în vamă.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Interjudețeană

Cluj, susținând, în esență, că instanța a apreciat greșit existența dreptului

subiectiv încălcat al reclamantei, întrucât prin dispozițiile art. 82 și 83 din

H.G. și nr. 1114/2001, pentru aplicarea Regulamentului de aplicare a Codului

vamal al României, se atribuie Direcției Generale a Vămilor, competența pentru

emiterea autorizației de funcționar a societăților, în calitate de comisionar

în vamă.

Recursuleste nefondat.

În conformitate cu art. 80 din H.G.

nr. 1114/2001, pentru aplicarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal,

„Comisionar în vamă este persoana juridică română, constituită potrivit legii,

care îndeplinește, în numele și pentru terțe persoane, declararea în detaliu, a

mărfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea și ale operațiuni

vamale, precum și prezentarea mărfurilor declarate la control vamal și achitare

în vamă a drepturilor de import și export.

Art. 82 stipulează: „Comisionarul

vamal poate să își exercite atributele numai după obținerea autorizației emise

de Direcția Generală a Vămilor”.

Recurenții susțin că are competența

exclusivă de a stabili numărul de societăți autorizate în calitate de

comisionar în vamă pentru fiecare birou vamal, în funcție de volumul

autorităților și de personalul acestuia.

În condițiile în care recurenta nu a precizat volumul

activității, precum și personalul acesteia, pentru a se face dovada că

reclamația depășește acest volum, în mod corect instanța de fond a apreciat ca

fiind nejustificat refuzul eliberării autorizației de comisionar în vamă.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, în nume propriu și în numele

Direcției Generale a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 251 din 18 iunie a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă recurentele la plata

cheltuielilor de judecată, în sumă de 17.370.000 lei, către reclamanta SC G.C.

SRL, Cluj Napoca.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2003.