ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1872/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1872/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
SC E.P. SRL Sibiu, în contradictoriu
cu Direcția Generală a Vămilor, a solicitat obligarea reclamantei să-i
elibereze autorizația de comisionar în vamă, înlăturând refuzul nejustificat al
organului administrativ, de autorizare, obligarea la daune materiale, în sumă de
396 milioane lei, reprezentând beneficii nerealizate, în perioada 19 ianuarie
2002 – 19 aprilie 2002 și la 800 milioane lei, cu titlu de daune morale.
Reclamanta a arătat că deși
îndeplinește toate condițiile cerute de lege și că în perioada 31 octombrie –
18 octombrie 2002 a prestat activitate de comisionar vamal, i s-a refuzat
cererea de reautorizare, suferind atât un prejudiciu material, cât și unul
moral, fiindu-i afectat prestigiul.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 98 din 8 mai 2002,
a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să elibereze pe numele
reclamantei, autorizația de comisionar vamal pe lângă Biroul Vamal și de
Control Interior Sibiu. A obligat pârâta la 329.230.000 lei, despăgubiri către
reclamantă și la 3.530.000 lei, cheltuieli de judecată și a respins celelalte
capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că reclamanta întrunește condițiile legale pentru eliberarea
autorizației, astfel că refuzul nejustificat al pârâtei de a emite autorizația
de comisionar, îi lezează grav interesele legale, cauzându-i un prejudiciu de
329.230.000 lei.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru
Direcția Regională a Vămilor, conform mandatului expres înregistrat sub nr.
30150 din 7 iunie, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea
hotărârii și respingerea acțiunii.
Se arată că instanța trebuia să
admită excepția de tardivitate a nedepunerii contestației la Direcția Generală
a Vămilor și nerespectarea procedurii prealabile.
Prin admiterea acțiunii s-a încălcat
dreptul recunoscut de lege, Direcției Generale a Vămilor, de a stabili numărul
de societăți autorizate în calitate de concesionari în vamă, dispozițiile
legale având un caracter permisiv (supletiv).
În mod greșit a fost obligată la
despăgubiri<, faptul că anterior a obținut un anumit venit, nu constituie
dovada privind eventualele venituri viitoare, prejudiciul nu este cert.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr.
29/1990, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică,
dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un
act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități
administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de
lege, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru anularea
actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost
cauzată.
În speță, ne aflăm în situația în
care reclamanta a solicitat autorității administrative, emiterea autorizației
de comisionar în vamă, iar aceasta l-a refuzat.
Pentru obținerea autorizației s-a
urmat procedura prealabilă instituită de lege, prin depunerea contestației la
organul emitent, care refuză autorizarea, pe motiv de neîndeplinire a
condițiilor legale.
Deci, primul capăt al acțiunii
privind eliberarea autorizației de comisionar în vamă prin înlăturarea
refuzului nejustificat al organului administrativ de autorizare, impune
analizarea actului administrativ nr. 9641 din 21 februarie 2002, asupra căreia
instanța a omis a se pronunța, aspect ce duce la casare, cu trimitere a cauzei
spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a se clarifica dacă există
sau nu refuz nejustificat, instanța era datoare a cere relații de la Direcția
Generală a Vămilor, respectiv de a comunica societățile autorizate, ce volum de
operațiuni vamale au efectuat în 2001 la biroul vamal în discuție, pentru a se
putea compara datele avute în vedere de organul vamal.
După cum s-a arătat, contestația a
fost depusă în termen și s-a respectat procedura prealabilă.
În cazul reținerii refuzului
nejustificat din partea pârâtei, instanța urmează a face probe din care să
rezulte valoarea prejudiciului material suferit de reclamantă.
Trebuie precizat că deși reclamanta
a arătat că a suferit un prejudiciu de 396 milioane lei, instanța prin hotărâre
i-a dat mai mult, respectiv 329.230.000.000 lei.
În consecință, se va admite recursul
și se va casa hotărârea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași
instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția
Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a
Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 98 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată cu
trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 mai 2003.