ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.05.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1872/2003

HOTĂRÂRE
16.05.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1872/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC E.P. SRL Sibiu, în contradictoriu

cu Direcția Generală a Vămilor, a solicitat obligarea reclamantei să-i

elibereze autorizația de comisionar în vamă, înlăturând refuzul nejustificat al

organului administrativ, de autorizare, obligarea la daune materiale, în sumă de

396 milioane lei, reprezentând beneficii nerealizate, în perioada 19 ianuarie

2002 – 19 aprilie 2002 și la 800 milioane lei, cu titlu de daune morale.

Reclamanta a arătat că deși

îndeplinește toate condițiile cerute de lege și că în perioada 31 octombrie –

18 octombrie 2002 a prestat activitate de comisionar vamal, i s-a refuzat

cererea de reautorizare, suferind atât un prejudiciu material, cât și unul

moral, fiindu-i afectat prestigiul.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 98 din 8 mai 2002,

a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să elibereze pe numele

reclamantei, autorizația de comisionar vamal pe lângă Biroul Vamal și de

Control Interior Sibiu. A obligat pârâta la 329.230.000 lei, despăgubiri către

reclamantă și la 3.530.000 lei, cheltuieli de judecată și a respins celelalte

capete de cerere.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta întrunește condițiile legale pentru eliberarea

autorizației, astfel că refuzul nejustificat al pârâtei de a emite autorizația

de comisionar, îi lezează grav interesele legale, cauzându-i un prejudiciu de

329.230.000 lei.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru

Direcția Regională a Vămilor, conform mandatului expres înregistrat sub nr.

30150 din 7 iunie, a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea

hotărârii și respingerea acțiunii.

Se arată că instanța trebuia să

admită excepția de tardivitate a nedepunerii contestației la Direcția Generală

a Vămilor și nerespectarea procedurii prealabile.

Prin admiterea acțiunii s-a încălcat

dreptul recunoscut de lege, Direcției Generale a Vămilor, de a stabili numărul

de societăți autorizate în calitate de concesionari în vamă, dispozițiile

legale având un caracter permisiv (supletiv).

În mod greșit a fost obligată la

despăgubiri<, faptul că anterior a obținut un anumit venit, nu constituie

dovada privind eventualele venituri viitoare, prejudiciul nu este cert.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

29/1990, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică,

dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un

act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități

administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de

lege, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

În speță, ne aflăm în situația în

care reclamanta a solicitat autorității administrative, emiterea autorizației

de comisionar în vamă, iar aceasta l-a refuzat.

Pentru obținerea autorizației s-a

urmat procedura prealabilă instituită de lege, prin depunerea contestației la

organul emitent, care refuză autorizarea, pe motiv de neîndeplinire a

condițiilor legale.

Deci, primul capăt al acțiunii

privind eliberarea autorizației de comisionar în vamă prin înlăturarea

refuzului nejustificat al organului administrativ de autorizare, impune

analizarea actului administrativ nr. 9641 din 21 februarie 2002, asupra căreia

instanța a omis a se pronunța, aspect ce duce la casare, cu trimitere a cauzei

spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pentru a se clarifica dacă există

sau nu refuz nejustificat, instanța era datoare a cere relații de la Direcția

Generală a Vămilor, respectiv de a comunica societățile autorizate, ce volum de

operațiuni vamale au efectuat în 2001 la biroul vamal în discuție, pentru a se

putea compara datele avute în vedere de organul vamal.

După cum s-a arătat, contestația a

fost depusă în termen și s-a respectat procedura prealabilă.

În cazul reținerii refuzului

nejustificat din partea pârâtei, instanța urmează a face probe din care să

rezulte valoarea prejudiciului material suferit de reclamantă.

Trebuie precizat că deși reclamanta

a arătat că a suferit un prejudiciu de 396 milioane lei, instanța prin hotărâre

i-a dat mai mult, respectiv 329.230.000.000 lei.

În consecință, se va admite recursul

și se va casa hotărârea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Admite recursul declarat de Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Brașov, în numele și pentru Direcția Generală a

Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 98 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată cu

trimitere spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 246/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2002, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, sub nr. 1861, reclamanta SC C.V.A. SRL Alba
ÎCCJ 2003-11-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2002, reclamanta SC R.M. SRL Turda a solicitat anularea deciziei nr. 3414 din 28 februarie 2002, emisă de
ÎCCJ 2005-03-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1975/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2002, la Tribunalul Mureș, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamanta SC I. SRL
ÎCCJ 2004-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 decembrie 2002, reclamanta Societatea Comercială „C.” SRL Târgu Mureș a solicitat să se constate refuzul nejustificat al
ÎCCJ 2003-11-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3750/2003
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 3 aprilie 2002, reclamanta SC M.S. SRL a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor, solicitând obligarea aces
Sursă