ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 246/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8

aprilie 2002, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ,

sub nr. 1861, reclamanta SC C.V.A. SRL Alba Iulia a solicitat în contradictoriu

cu Direcția Generală a Vămilor București, obligarea de a emite reautorizarea,

ca și comisionar vamal pe lângă Biroul Vamal de Vămuire și Control Interior

Alba Iulia, iar în caz de refuz, obligarea la 10.000.000 lei, daune cominatorii

pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă că deși a prestat activitate de comisionar vamal în

perioada 1990 – 2002, pârâta refuză nejustificat reautorizarea necesară

continuării activității.

Prin sentința civilă nr. 99,

pronunțată la 8 mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC C.V.A. SRL Alba Iulia, împotriva

pârâtei Direcția Regională a Vămilor București și în consecință, a obligat-o să

elibereze autorizația de comisionar în vamă de pe lângă Biroul Vamal de Vămuire

și Control Interior Alba Iulia.

În caz de refuz a fost obligată

pârâta la 10.000.000 lei, daune cominatorii, către reclamantă, pe zi de

întârziere, începând cu data introducerii acțiunii (8 aprilie 2002) și până la

îndeplinirea obligației stabilite.

S-a dispus obligarea pârâtei la 2.030.000

lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că anterior datei de 19 noiembrie 2001, reclamanta a fost

autorizată în calitate de comisionar în vamă și că pârâta, prin organul său

teritorial ,a constatat că aceasta a întrunit cerințele impuse de art. 83 alin.

(2) și art. 102 din H.G. nr. 1114/2001.

S-a mai reținut că legiuitorul nu a

conferit caracter supletiv, actului normativ aplicabil, dimpotrivă a constatat

că reclamanta întrunea condițiile cu privire la volumul activității și numărul

de personal al biroului vamal, astfel că refuzul a fost apreciat ca

nejustificat.

Tot în acest sens, instanța a mai

arătat că ar fi contrar principiilor protecției concurenței și a egalității în

fața legii, ca organul administrativ să aprecieze la liberul arbitru

autorizarea unei societăți și refuzul autorizării pentru altele.

În ceea ce privește daunele

cominatorii întemeiate pe dispozițiile art. 1073-1075 și 1084 C. civ., instanța

a apreciat că acestea își găsesc justificarea în cazul refuzului.

Împotriva sentinței pronunțete de

Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs Direcția Generală a Vămilor, prin

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, invocând nelegalitatea și

netemeinicia acestuia.

În motivarea recursului s-a susținut

că normele instituite de art. 83 din H.G. nr. 1114/2001, privind Regulamentul

de aplicare a Codului vamal și art. 63 C. vam., nu sunt imperative, în sensul

obligării organului vamal la emiterea autorizației privind calitatea de comisionar

din vamă, că numărul de societăți autorizare în această calitate se stabilește

doar de Direcția Generală a Vămilor, în funcție de volumul de activitate și de

personalul acesteia.

Ori, dat fiind numărul redus de

declarații vamale întocmite de intimată pe parcursul anului 2001, autoritatea

vamală a apreciat că activitatea acesteia nu se justifică, în condițiile impuse

de normele legale menționate.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Curtea urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că refuzul autorizării

intimatei, ca și comisionar vamal, este nejustificat în contextul în care

organele specializate ale recurentei au avizat favorabil cererea de

reautorizare, iar intimata a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 82 și 83

din H.G. nr.1 114/2001, de aprobare a Regulamentului de aplicare a Codului

vamal.

Raportul de verificare din 11

ianuarie 2002, al Direcției Regionale Vamale Interjudețene Cluj, certifică

împrejurarea că intimata are inclus în obiectul de activitate, operațiuni de

comisionar în vamă, că deține spațiu de depozitare, echipamente necesare

descărcării, are asigurat spațiu de birou și birotică, este dotată cu

echipamente necesare utilizării sistemului informatic vamal, precum și un volum

de activitate.

Legat de acest ultim aspect, a

rezultat că la Vama Alba Iulia, din anul 2001 au funcționat 5 societăți

comisionari vamali, că față de volumul de activitate, intimata se clasează pe

locul 3 și că în afara acesteia au fost autorizate toate celelalte societăți.

În atare împrejurare, în care

criticile după care Direcția Generală a Vămilor selectează firmele, au fost

îndeplinite de către intimată, apare cert că refuzul autorizării vatămă dreptul

recunoscut de lege, celui care le îndeplinește, respectiv H.G. nr. 1114/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Cluj, împotriva sentinței civile nr. 99 din 8 mai 2002, a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta Direcția Generală a

Vămilor, la 10.000.000 lei, cheltuieli de judecată către SC C.V.A. SRL Alba

Iulia.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2003.