ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2002, reclamanta SC R.M. SRL Turda a solicitat anularea deciziei nr. 3414 din 28 februarie 2002, emisă de Direcția Generală a Vămilor, prin care i s-a respins cererea de reautorizare, în calitate de comisionar în vamă, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a exercitat activitatea de comisionar vamal în Punctul Vamal Turda, în baza autorizației nr. 187 din 16 septembrie 1999 emisă de pârâtă. O dată cu apariția Regulamentului de aplicare a Codului vamal, aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, s-a început procedura de reautorizare.

Reclamanta susține că, deși a îndeplinit toate condițiile pentru reautorizarea funcționării în calitate de comisionar vamal, cererea i-a fost respinsă de Direcția Generală a Vămilor, prin adresa nr. 3414 din 28 februarie 2002. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 310 din 9 iulie 2002, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ nr. 3414 din 28 februarie 2002, emis de Direcția Generală a Vămilor și a obligat pârâta să emită autorizația de funcționare a reclamantei, în calitate de comisionar vamal al Biroului Vamal Cluj - Punctul Vamal Turda, obligând, totodată, pârâta la 3.330.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.

Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că din documentația atașată cererii, precum și din raportul de verificare prealabilă a condițiilor în care funcționează reclamanta, întocmit de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, cu nr. 751 din 17 ianuarie 2002, rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea noi autorizații. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, invocând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 304 1 Cod procedură civilă. În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că instanța a apreciat greșit existența dreptului subiectiv, întrucât potrivit dispozițiilor art. 82 și 83 din H.G.

nr. 1114/2001, Direcția Generală a Vămilor este competentă să emită autorizația de funcționare a societăților, în calitate de comisionar vamal, fără a face distincție dacă societatea a mai avut sau nu calitate de comisionar vamal. S-a precizat că soluția pronunțată de prima instanță, în considerarea aspectelor de fapt și de drept, nu este conformă cu art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât neautorizarea nu reprezintă un refuz nejustificat al autorității vamale de a rezolva o cerere; reclamanta nu a fost vătămată în dreptul său, iar actul omis de pârâtă nu a fost viciat sub aspectul condițiilor de fond sau de formă. În final, recurenta a susținut că instanța nu a ținut cont de dispozițiile legilor speciale și anume, Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României și a O.G nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, împotriva sentinței civile nr. 310 din 9 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.