ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3579/2003

Asupra recursului și cererii de intervenție în interesul recurentului; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Camera de Comerț și Industrie Iași a formulat acțiunea din data de 12 decembrie 2002, înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, sub nr. 4507/2002, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună anularea integrală sau parțială a actului administrativ, H.G. nr. 1028/2000 (M. Of. nr. 703/26.09.2002) și să fie obligat pârâtul să elibereze un act administrativ sau vreun un alt înscris, prin care să rectifice denumirea de Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, conferită Organizației neguvernamentale, înființată în baza art. 1 și 2 din Decretul-lege nr. 139/1990 și să se ratifice denumirea de Camera de Comerț și Industrie Teritorială a municipiului București, denumire la care legea îi dă dreptul și îi stabilește obligația de a o avea.

A mai solicitat prin acțiune, pentru prevenirea pagubelor iminente create, să se dispună suspendarea actului administrativ privind folosirea sintagmei „a României”.

În motivarea acțiunii, a precizat că a îndeplinit procedura prealabilă, prin depunerea reclamației administrative la pârâtă, cu scrisoarea R 190 din 5 noiembrie 2002, iar acțiunea are în vedere că potrivit legii, comercianții pot constitui în fiecare capitală de județ și în municipiul București, camere de comerț și industrie teritoriale ca organizații autonome, care dobândesc personalitate juridică la data recunoașterii înființării de către Guvern; că deși există o asemenea prevedere legală, comercianții din București nu au înțeles să se angajeze într-o Cameră Teritorială, iar interesele lor au fost preluate și rezolvate de Camera Națională, astfel că celelalte Camere au cerut să se recunoască personalitatea juridică a Camerei de Comerț și Industrie a municipiului București, cu scrisoarea nr. 17/100039 din 5 septembrie 2002. Această solicitare adresată Secretariatului general al Guvernului s-a făcut, susține reclamanta, ca urmare a faptului că apăruse această confuzie, preluată în mai multe acte normative, în sensul că exista Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, și prin eroarea publicării în Monitorul Oficial a acestei denumiri nelegale.

Mai susține reclamanta că prin H.G. nr. 1028/2002, Guvernul avea competența să recunoască personalitatea juridică unei camere teritoriale, nu să înființeze o nouă cameră națională, în care să includă și o cameră teritorială, că procedând astfel, a încălcat Legea nr. 139/1990. A mai susținut că interesul său, al reclamantei, se justifică prin necesitatea de a respecta legea, de a se înlătura confuzia nelegală și imorală creată prin această denumire hibridă. Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1/CA din 6 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea în parte a H.G. nr. 1028/2002, în sensul că înlătură din cuprinsul denumirii de „Camera de Comerț și Industrie a României și municipiului București, mențiunea „a României”, rămânând denumirea Camera de Comerț și Industrie a municipiului București.

A obligat pe pârât să elibereze un act administrativ corespunzător și a dispus suspendarea executării H.G. nr. 1028/2002, în ceea ce privește dreptul folosirii de terți a denumirii incorecte de Camera de Comerț și Industrie a României și municipiului București, până la rămânerea definitivă a sentinței. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond sesizată a reținut că prin H.G. nr. 1028/2002 s-a recunoscut în alin. (2), Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, deși o asemenea cameră nu s-a înființat legal niciodată, existând Camera de Comerț și Industrie a României, recunoscându-se în aprecierea instanței, ceea ce nu exista.

A mai motivat în considerente instanța că, Guvernul are competența să recunoască înființarea camerelor de comerț, nu să le înființeze, ori prin H.G. nr. 1028/2002 se constată că pârâtul a înființat o structură mixtă, că legal era să se recunoască Camera de Comerț Teritorială a municipiului București. În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, instanța de fond a explicat că excepția invocată nu se justifică, fără a se lămuri în drept această constatare, încercându-se o apreciere comparativă cu organizarea din alte state și că denumirea validată prin H.G. nr. 1028/2002 este de natură să știrbească autoritatea camerelor teritoriale, dând o notă de inferioritate, de subordonare, aducând un prejudiciu moral și fiind vătămată astfel, în drepturile recunoscute de lege, reclamanta.

Pentru a se împiedica perpetuarea unor asemenea stări de lucruri, de natură să prejudicieze pe reclamantă, instanța a dispus și suspendarea H.G. nr. 1028/2002, făcând aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Guvernul României, invocând ca motive de casare, cele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., dar și art. 304 1 și art. 312 din același cod, și anume: instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că în mod real a modificat H.G.

nr. 1028/2002, nu a anulat cum avea competența; că a încălcat normele de procedură, nesoluționând, în prealabil, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și nu prin unirea acesteia cu fondul cauzei; că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția sau cuprinde motivări contradictorii; se mai solicită casarea, pe motivul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia sau că sentința este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recursul este fondat în raport cu considerentele ce se vor expune în continuare. În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 139/1990, camerele de comerț și industrie teritoriale se înființează din inițiativa comercianților și dobândesc personalitate juridică la data recunoașterii înființării lor de către guvern.

În aplicarea acestui text, prin H.G. nr. 799/1990 a fost recunoscută înființarea camerelor de comerț și industrie teritoriale din 40 județe, între ele nefigurând Camera municipiului București. Prin H.G. nr. 1028/2002, în respectarea art. 2 citat al Decretului-lege nr. 139/1990, Guvernul a recunoscut înființarea, conform voinței și inițiativei comercianților exprimate în 1996, 1997 și 1998, a Camerei de Comerț Teritoriale București, în care sens a adăugat alin. (2) la H.G. nr. 799/1990, cu următorul cuprins: „Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București își execută atribuțiile potrivit art. 11 teza I din Decretul-lege nr. 139/1990, privind camerele de comerț și industrie din România...”.

Prin această completare, Guvernul a recunoscut și existența Camerei Teritoriale a municipiului București, înființată conform voinței comercianților din București, în baza statutului și structurii aprobate în adunările generale, la care au participat reprezentanți ai reclamantei. Împotriva acestor hotărâri, reclamanta, ca membru colectiv al Camerei de Comerț și Industrie, avea posibilitatea conform art. 10 din Statut, să sesizeze orice aspect legat de activitatea Camerei Naționale, în cadrul forului național. În art. 1 din Legea nr. 29/1990 se dispune că orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței.

Această prevedere este transpunerea în Legea organică a principiului exprimat în art. 48 din Constituție. În speță, prin H.G. nr. 1028/2002, nu s-a produs nici o vătămare a drepturilor recunoscute de lege pentru reclamantă, hotărârea preluând și recunoscând inițiativa comercianților din București, fără nici o încălcare a drepturilor recunoscute de lege, Camerei de Comerț și Industrie Iași. În lipsa acestei cerințe exprese a textului din Legea nr. 29/1990 este demonstrată și lipsa interesului legal al reclamantei. Sub acest aspect, hotărârea Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, se constată a fi nelegală. Soluția este nelegală și pentru că, în realitate, instanța, încălcând voința comercianților din București, a modificat, atât hotărârea și statutul comercianților, dar și actul administrativ, și aceasta prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Se mai constată că instanța de fond, pronunțând această soluție, a dat o interpretare greșită actului dedus judecății, a schimbat înțelesul a ceea ce pârâtul în respectarea legii, a adoptat, adică a confirmat voința comercianților din București, căci pârâtul a înființat această cameră teritorială. Curtea constată astfel, în conformitate cu considerentele expuse, că recursul este fondat, fiind reținute ca atare motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ., astfel că nu este cazul a mai fi examinată hotărârea și asupra incidenței celorlalte motive de casare invocate de pârât, referitoare la procedura prealabilă, data depunerii ei, ș.a. La data de 22 mai 2003, Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București a formulat cererea de intervenție în interesul recurentului-pârât, având temei juridic în art. 49 alin. (3) și art. 51 C. proc.

civ., cerere pusă în discuția părților și încuviințată în principiu, soluționarea acesteia fiind în concordanță cu modul de soluționare a recursului declarat de pârât, în interesul căruia a și intervenit. Așa fiind, soluția ce se impune, este de admitere a cererii de intervenție formulată în interesul recurentului. Față de considerentele expuse, urmează a se admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României. Se va admite, totodată, și cererea de intervenție în interesul recurentului, formulată de Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București. În baza art. 312 C. proc. civ., se va casa sentința nr. 1/CA din 6 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, iar pe fond se va respinge acțiunea formulată de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 1/CA din 6 ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași. Admite cererea de intervenție formulată în interesul Guvernului României, de Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de Camera de Comerț și Industrie Iași. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2003.