ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 15 octombrie 2007 pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Municipiului

București, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanței

să dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, suspendarea executării H.G. nr. 1189/2007 pentru abrogarea art. 2 din

H.G. nr. 709/2005 privind recunoașterea înființării Camerei de Comerț și Industrie

a Municipiului București, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii

în anularea actului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin acțiune, reclamanta

susține, în esență, că prin H.G. nr. 1187/2007 au fost abrogate prevederile referitoare

la sediul, organele de conducere, patrimoniul și statutul Camerei de Comerț și Industrie

a Municipiului București, fiind astfel încălcate normele de tehnică legislativă,

cele referitoare la transparența decizională și la procedurile de avizare a proiectelor

de acte normative.

Reclamanta susține că

existența cazului bine justificat este dovedită de faptul că prin H.G. nr. 1187/2007

au fost abrogate prevederile care reglementau elementele ce configurau personalitatea

juridică a Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, iar paguba iminentă

constă în percepția publică asupra efectelor acestui act normativ, și anume aceea

că se desființează Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, această

situație fiind de natură să deruteze comunitatea de afaceri și să prejudicieze imaginea

și credibilitatea reclamantei.

Prin întâmpinare, pârâtul

Guvernul României a solicitat respingerea cererii pentru neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 7 mai 2007,

Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale

a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtului Guvernul României,

solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție și în fond, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul din 7 noiembrie

2007, în temeiul art. 49 și urm. din C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în principiu cererea de intervenție

accesorie formulată de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț,

Turism și Profesii Liberale.

Prin sentința civilă

nr. 3162 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal:

- a admis cererea formulată

de reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, reținând că

existența cazului bine justificat este demonstrată de existența celor două avize

contradictorii emise de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul H.G. nr. 1187/2007

pentru abrogarea art. 2 din H.G. nr. 709/2005, iar paguba iminentă constă în posibilitatea

apariției unei grave confuzii referitoare la încetarea existenței Camerei de Comerț

și Industrie a Municipiului București, ca persoană juridică, de natură a prejudicia

imaginea reclamantei.

- a suspendat executarea

H.G. nr. 1187/2007 până la pronunțarea instanței de fond:

- a respins cererea de

intervenție accesorie formulată de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii,

Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Împotriva sentinței civile

nr. 3162 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul

României, prin Secretariatul General, și intervenientul accesoriu Ministerul pentru

Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Criticile aduse sentinței

de către Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii

Liberale au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și au vizat,

în esență, neîndeplinirea în mod cumulativ a celor două condiții prevăzute de lege

(art. 14 din Legea nr. 554/2004) pentru a se putea dispune executarea unui act administrativ.

În raport de obiectul

H.G. nr. 1187/2007, recurentul a apreciat că este neîndeplinită condiția „cazului

bine justificat” deoarece nu există o certitudine cu privire la neoportunitatea

aplicării acestei hotărâri de guvern, iar cu privire la „pagubele iminente” ce s-ar

produce în patrimoniu intimatei-reclamante nu s-au adus nici un fel de dovezi.

În plus, s-a motivat că

argumentarea soluției pronunțate nu poate fi acceptată atâta vreme cât temeiul juridic

al existenței legale a Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București îl

constituie art. 1 din H.G. nr. 709/2005 (coroborat cu H.G. nr. 95/2005) și nu

art. 2 din aceasta, care a fost abrogat prin H.G. în discuție în litigiul de față.

Cererea de recurs înaintată

de Guvernul României a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 din C.

proc. civ., iar în motivarea ei s-au expus aceleași critici referitoare la neîndeplinirea

cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, subliniindu-se de asemenea că abrogarea

art. 2 din H.G. nr. 709/2005 nu produce efecte juridice, ci constituie doar o măsură

de acuratețe normativă, în condițiile în care elementele constitutive ale persoanei

juridice există în temeiul hotărârii Adunării Generale a respectivilor comercianți

și nu în baza Hotărârii Guvernului (art. 2 din Decretul-Lege nr. 139/1990).

În opinia recurentului

suspendarea executării actului administrativ are caracterul unei măsuri procesuale

facultative și nu obligatorii și poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor

impuse de legiuitor. Or, în cauză nu s-a dovedit că este mai oportună neaplicarea

temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

La cele două cereri de

recurs arătate, intimata Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București

a formulat apărări al căror conținut este detaliat în întâmpinarea depusă la dosar,

insistând asupra temeiniciei și legalității sentinței atacate în condițiile în care

prin emiterea H.G. nr. 1187/2007 s-a generat o gravă confuzie cu privire la o eventuală

încetare a existenței Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București.

Examinând cauza din perspectiva

criticilor dezvoltate în ambele cereri de recurs, a prevederilor legale incidente

- art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată - precum și a probatoriului administrat

de prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mai exact existența motivului de modificare a sentinței

recurate pentru greșita aplicare a art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Prin cererea de chemare

în judecată formulată de reclamanta Camera de Comerț și Industrie a Municipiului

București (C.C.I.M.B.)., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României s-a cerut

instanței de contencios administrativ suspendarea executării H.G. nr. 1187/2007

pentru abrogarea art. 2 din H.G. nr. 709/2005 privind recunoașterea înființării

Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București.

Potrivit art. 2 din H.G.

nr. 709/2005: 1). Sediul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București.

este în București;

2). Statutul Camerei

de Comerț și Industrie a Municipiului București. este cel adoptat de Adunarea Generală

a comercianților din 15 aprilie 2005;

3). Organele de conducere

al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București sunt cele alese de Adunarea

Generală a comercianților din 15 aprilie 2005, iar patrimoniul inițial al Camerei

este cel stabilit de aceeași adunare generală.

În interesul pârâtului

Guvernul României a formulat cerere de intervenție Ministerul pentru Întreprinderi

Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, iar această cerere a fost

încuviințată în principiu prin încheierea din 7 noiembrie 2007, în temeiul art.

49 și urm. C. proc. civ.

Pentru cel care se consideră

vătămat într-un drept al său printr-un act administrativ legiuitorul a instituit

o măsură provizorie de protecție constând în posibilitatea de a cere suspendarea

actului în discuție.

Condițiile în care se

poate cere suspendarea executării actului administrativ sunt cumulative și prevăzute

în mod expres în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, aceasta referindu-se

la „cazuri bine justificate” și „pentru prevenirea unor pagube Iminente”, semnificația

acestor expresii regăsindu-se de asemenea în lege, respectiv în art. 2 lit. t) și

ș).

Aprecierea asupra îndeplinirii

acestor două cerințe cade în sarcina judecătorului, iar în această privință este

utilă, pentru interpretarea și aplicarea acestei norme legale, Recomandarea nr.

R (89) 8 adoptată la 13 septembrie 1989 de Comitetul de Miniștri al Consiliului

Europei către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de

contencios administrativ.

Deși această Recomandare

- act al legislației subsidiare a dreptului comunitar – nu este obligatorie pentru

judecătorul național, are totuși menirea de a influența interpretarea normei naționale.

Astfel, unul dintre principiile

aplicabile protecției provizorii acordate de instanță împotriva actelor administrative

are următoarea formulare: „Măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate

dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave,

reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie

împotriva validității actului respectiv”.

În speță, Înalta Curte

consideră că în mod greșit judecătorii fondului și-au însușit susținerile reclamantei

apreciind în acest context că prin actul administrativ în discuție este pusă la

îndoială însăși dobândirea personalității juridice de către Camera de Comerț și

Industrie a Municipiului București.

Potrivit art. 2 din Decretul-Lege

nr. 139/1990: „camerele de comerț și industrie teritoriale […] dobândesc personalitate

juridică pe data recunoașterii înființării de către Guvern”.

Legea nr. 335/2007 (intrată

în vigoare la 9 decembrie 2007) care a abrogat Decretul-Lege nr. 139/1980, prevede

însă la art. 3 alin. (1) că „denumirea camerei de comerț și industrie poate fi folosită

numai de către cele constituite conform Decretului-Lege nr. 139/1990 […] și recunoscute

prin H.G. nr. 799/1990 […]”.

Or, prin Hotărârea

nr. 709/2005, adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României și al art. 2

din Decretul-Lege nr. 139/1990, Guvernul României a recunoscut înființarea Camerei

de Comerț și Industrie a Municipiului București în baza Hotărârii Adunării Generale

a comercianților din București din 15 aprilie 2005.

Așadar, dobândirea personalității

juridice de către intimata-reclamantă nu poate fi pusă sub semnul îndoielii.

Pe de altă parte, potrivit

doctrinei juridice elementele constitutive ale persoanei juridice sunt organizarea

proprie, patrimoniul propriu și scopul propriu, iar pentru această concluzie au

fost avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. e) din Decretul nr. 31/1954.

Toată această expunere

a fost făcută cu scopul de a se demonstra că nu este îndeplinită cerința obligatorie

a „cazului bine justificat”, reținută totuși de către instanța fondului.

În privința argumentării

primei instanțe legate de existența a două avize apreciate ca fiind contradictorii,

Înalta Curte apreciază că o astfel de analiză este neadecvată în cadrul procesual

fixat și care vizează doar suspendarea actului administrativ și nu legalitatea sau

oportunitatea lui, sarcini care revin instanței care va examina fondul litigiului.

În fine, în condițiile

în care legiuitorul însuși definește ce se înțelege prin pagubă iminentă - art.

2 lit. ș) nu poate fi primită susținerea că s-ar circumscrie acestei cerințe confuzia

privind încetarea existenței reclamantei și prejudiciul adus imaginii acesteia.

Fără a antama fondul litigiului,

respectiv legalitatea actului administrativ reprezentat de H.G. nr. 1187/2007 și

de eventuala vătămare cauzată intimatei-reclamante prin emiterea lui, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea

executării acestui act administrativ.

În acest context, în temeiul

art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 vor fi admise

ambele recursuri, cu consecința modificării în tot a sentinței Curții de Apel București,

în sensul respingerii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1187/2007 și al

admiterii cererii de intervenție formulate în interesul pârâtului Guvernul României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Guvernul României - Secretariatul General împotriva sentinței civile nr. 3162

din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Admite recursul declarat

de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii

Liberale împotriva aceleiași sentințe civile.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1187/2007

și admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul pentru Întreprinderi

Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.