ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3268/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.C. a formulat contestație împotriva deciziei de imputație nr. 55 din 3 aprilie 2002 emisă de SC E. SA Sibiu, pentru suma de 27.150.472 lei și a solicitat anularea ei, întrucât nu se face vinovată de prescrierea debitelor față de restanțierul SC F.C SRL, Șura Râului. Colegiul jurisdicțional Sibiu, prin sentința nr. 44 din 3 iulie 2002, a admis contestația, a anulat decizia contestată și a obligat intimata la 500.000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare. Pentru a hotărî astfel, Colegiul a reținut că nu sunt întrunite condițiile necesare angajării răspunderii materiale a contestatoarei. Deși s-au constatat ca prescrise mai multe debite ca urmare a neîncasării de către SC E. SA, sucursala Sibiu, a unor facturi emise de către SC F.C.

SRL și neacționării în judecată, în cauză nu s-a dovedit încălcarea de către contestatoare a atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului. S-a avut în vedere că de deconectarea și acționarea în judecată a consumatorilor de energie electrică rău-platnici, răspundea contabilul pentru micii consumatori, atribuții pe care contestatoarea a îndeplinit-o de la 1 noiembrie 1998, ulterior debranșării restanțierilor răi-platnici și rezilierii contractelor de abonați din 22 iunie 1998. Referitor la prescrierea unor debite provenite din facturi, pentru energia electrică, neîncasate la timp, s-a reținut și vinovăția altor persoane și s-a ajuns la concluzia că nu există legătură între obiectul cauzei și omisiunea contestatoarei, de a-i acționa pe restanțierii la plata energiei electrice, în instanță, pentru recuperarea debitelor.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 569 din 22 octombrie 2002, a admis recursul jurisdicțional formulat de SC E. SA – S.D.F.E.E. Sibiu și a modificat sentința, în sensul respingerii contestației formulată de B.C. și menținerii deciziei de imputare nr. 55 din 3 aprilie 2002, pentru suma de 27.150.472 lei. Pentru a înlătura obligația plății de către S.D.F.E.E. Sibiu a cheltuielilor de judecată s-a reținut că B.C. și-a îndeplinit cu superficialitate atribuțiile de serviciu stabilite în fișa postului, producând astfel o pagubă, certă și reală, societății față de care trebuie să răspundă material, în condițiile art. 102 și urm. C. muncii. Considerând decizia netemeinică și nelegală, contestatoarea B.C.

a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea deciziei și respingerea recursului jurisdicțional formulat de SC. E. SA – S.D.F.E.E. Sibiu, împotriva sentinței nr. 44/2002 a Colegiului jurisdicțional Sibiu, întrucât nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului și nu există legătură de cauzalitate între obiectul cauzei și omisiunea ei de a acționa în judecată restanțierii la plata energiei electrice, pentru recuperarea debitelor. Recursul este nefondat. Este real că B.C. a îndeplinit funcția de contabil mici consumatori, începând cu 1 noiembrie 1998, deci ulterior debranșării restanțierilor rău-platnici și rezilierii contractelor acestora, însă potrivit atribuțiilor de serviciu a preluat situația tuturor restanțierilor rău-platnici, respectiv a facturilor neîncasate și era obligată să-i urmărească și să-i acționeze în judecată pentru a recupera aceste debite.

Relevant este faptul că recurenta, deținând situația restanțierilor răi-platnici, a înaintat-o compartimentului juridic pentru „somație”, pasul următor, legal, fiind solicitarea către conducerea societății pentru acționare în judecată, dar acest lucru l-a făcut târziu, după prescrierea debitelor. Ca act nou în recurs s-a depus o sentință de condamnare a lui B.C., pentru o infracțiune legată de atribuțiile de serviciu (sentința nr. 682/2003 a Judecătoriei Sibiu). În condițiile date, nu se poate reține decât îndeplinirea cu superficialitate a atribuțiilor de serviciu de către recurentă, fapt ce a dus la prejudicierea unității cu 27.150.472 lei, astfel, soluția secției jurisdicționale a Curții de Conturi este temeinică și legală.

Recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C. împotriva deciziei nr. 569 din 22 octombrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.