ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3268/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.C. a formulat contestație

împotriva deciziei de imputație nr. 55 din 3 aprilie 2002 emisă de SC E. SA

Sibiu, pentru suma de 27.150.472 lei și a solicitat anularea ei, întrucât nu se

face vinovată de prescrierea debitelor față de restanțierul SC F.C SRL, Șura Râului.

Colegiul jurisdicțional Sibiu, prin

sentința nr. 44 din 3 iulie 2002, a admis contestația, a anulat decizia

contestată și a obligat intimata la 500.000 lei cheltuieli de judecată către

contestatoare.

Pentru a hotărî astfel, Colegiul a

reținut că nu sunt întrunite condițiile necesare angajării răspunderii

materiale a contestatoarei.

Deși s-au constatat ca prescrise mai

multe debite ca urmare a neîncasării de către SC E. SA, sucursala Sibiu, a unor

facturi emise de către SC F.C. SRL și neacționării în judecată, în cauză nu s-a

dovedit încălcarea de către contestatoare a atribuțiilor de serviciu prevăzute

în fișa postului.

S-a avut în vedere că de

deconectarea și acționarea în judecată a consumatorilor de energie electrică

rău-platnici, răspundea contabilul pentru micii consumatori, atribuții pe care

contestatoarea a îndeplinit-o de la 1 noiembrie 1998, ulterior debranșării

restanțierilor răi-platnici și rezilierii contractelor de abonați din 22 iunie

1998.

Referitor la prescrierea unor debite

provenite din facturi, pentru energia electrică, neîncasate la timp, s-a

reținut și vinovăția altor persoane și s-a ajuns la concluzia că nu există

legătură între obiectul cauzei și omisiunea contestatoarei, de a-i acționa pe

restanțierii la plata energiei electrice, în instanță, pentru recuperarea

debitelor.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 569 din 22 octombrie 2002, a admis recursul

jurisdicțional formulat de SC E. SA – S.D.F.E.E. Sibiu și a modificat sentința,

în sensul respingerii contestației formulată de B.C. și menținerii deciziei de

imputare nr. 55 din 3 aprilie 2002, pentru suma de 27.150.472 lei.

Pentru a înlătura obligația plății

de către S.D.F.E.E. Sibiu a cheltuielilor de judecată s-a reținut că B.C. și-a

îndeplinit cu superficialitate atribuțiile de serviciu stabilite în fișa

postului, producând astfel o pagubă, certă și reală, societății față de care

trebuie să răspundă material, în condițiile art. 102 și urm. C. muncii.

Considerând decizia netemeinică și

nelegală, contestatoarea B.C. a declarat recurs și a solicitat admiterea lui,

casarea deciziei și respingerea recursului jurisdicțional formulat de SC. E. SA

– S.D.F.E.E. Sibiu, împotriva sentinței nr. 44/2002 a Colegiului jurisdicțional

Sibiu, întrucât nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa

postului și nu există legătură de cauzalitate între obiectul cauzei și

omisiunea ei de a acționa în judecată restanțierii la plata energiei electrice,

pentru recuperarea debitelor.

Recursul este nefondat.

Este real că B.C. a îndeplinit

funcția de contabil mici consumatori, începând cu 1 noiembrie 1998, deci

ulterior debranșării restanțierilor rău-platnici și rezilierii contractelor

acestora, însă potrivit atribuțiilor de serviciu a preluat situația tuturor

restanțierilor rău-platnici, respectiv a facturilor neîncasate și era obligată

să-i urmărească și să-i acționeze în judecată pentru a recupera aceste debite.

Relevant este faptul că recurenta,

deținând situația restanțierilor răi-platnici, a înaintat-o compartimentului juridic

pentru „somație”, pasul următor, legal, fiind solicitarea către conducerea

societății pentru acționare în judecată, dar acest lucru l-a făcut târziu, după

prescrierea debitelor.

Ca act nou în recurs s-a depus o

sentință de condamnare a lui B.C., pentru o infracțiune legată de atribuțiile

de serviciu (sentința nr. 682/2003 a Judecătoriei Sibiu).

În condițiile date, nu se poate

reține decât îndeplinirea cu superficialitate a atribuțiilor de serviciu de

către recurentă, fapt ce a dus la prejudicierea unității cu 27.150.472 lei,

astfel, soluția secției jurisdicționale a Curții de Conturi este temeinică și

legală.

Recursul fiind nefondat, urmează a

fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C.

împotriva deciziei nr. 569 din 22 octombrie 2002 a Curții de Conturi a

României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 octombrie 2003.