ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 februarie 1999, reclamanta, SC. S.M. SA Balș, a chemat în judecată pe pârâta, SC. E.L. SA, sucursala distribuție Slatina, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.217.110.142 lei daune, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 946 din 7 iunie 1999, Tribunalul Olt a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 744 din 22 iulie 2000, a admis apelul reclamantei, a schimbat hotărârea instanței de fond, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.217.110.142 lei daune și 42.564.151 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2015 din 20 aprilie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul pârâtei, a casat hotărârea instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. După casare, prin decizia civilă nr. 11 din 24 martie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelul reclamantei, ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 16 din 12 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei de mai sus, potrivit art. 281 2 C. proc. civ., și a obligat pe reclamantă la 16.983.601 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât instanța trebuia să rețină că nu mai existau datorii restante, ci a efectuat plăți în avans, situație în care deconectarea ambelor rețele electrice la cele două cuptoare a produs prejudiciul pentru care a solicitat despăgubiri.

Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate. Părțile au convenit ca, potrivit art. 17 alin (2) din contractul 86/1996, încheiat de părți, după trecerea a 15 zile de la aplicarea majorărilor, dacă factura nu a fost achitată de consumator, furnizorul va proceda la întreruperea livrării energiei electrice cu un preaviz de 5 zile lucrătoare, iar eventualele consecințe ce ar rezulta din această întrerupere privesc în exclusivitate pe consumator.

Așa cum rezultă din verificările expertizei efectuate în cauză, pe a cărei constatări s-a fundamentat hotărârea atacată, rezultă că la data de 23 decembrie 1998, reclamanta înregistra un debit substanțial pentru care a și fost avizată prin adresele din 3 decembrie și 22 decembrie, cu privire la întreruperea furnizării energiei, ce s-a dispus cu respectarea dispozițiilor contractuale menționate mai sus. De altfel, deși a afirmat că nu avea debite către pârâtă, reclamanta nu a făcut dovezi concludente în acest sens care să poată fi reținute de instanță, fiind avizată de pârâtă cu privire la întreruperile de energie ce urmau a se dispune, putea să ia măsuri tehnice de prevenire a prejudiciului așa cum s-a reținut prin expertiza efectuată.

În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Față de această soluție, pârâta intimată era îndreptățită la cheltuieli de judecată, conform art. 274 C. proc. civ., dar nu a prezentat nici o dovadă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, SC. S.M. SA Balș, împotriva deciziei nr. 11 din 24 martie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2004.