ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5496/2004

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta SC F.D.F.E. E.T.S. SA, sucursala Sibiu a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 592.272.643 lei dobândă legală și 22.890.425 lei cheltuieli de judecată. Motivându-și acțiunea reclamanta arată că pârâta a consumat energie electrică pentru punctele sale de lucru achitând facturile cu întârziere. Prin sentința civilă nr. 567 din 23 februarie 2004, Judecătoria Mediaș a admis în parte, excepția prescripției, a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 536.845.868 lei dobândă legală și 21.781.917 lei cheltuieli parțiale de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 43 C. com., apreciind că din suma totală solicitată urmează a se scădea suma de 55.426.775 lei care este prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta susținând că în mod eronat s-a stabilit starea de fapt și au fost aplicate greșit dispozițiile legale. Se arată că părțile nu au încheiat nici un contract de furnizare a energiei electrice pentru categoria „mici consumatori” pentru anul 2000 și 2001, în care să fie stabilită scadența plății astfel că nu se poate considera că s-au făcut plăți cu întârziere și deci nu se pot calcula dobânzi conform art. 43 C. com. și O.G. 9/2000. Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea reclamantei și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei 10.915.958 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că într-adevăr în convenție nu este prevăzut un termen de plată, respectiv scadența.

Instanța de apel interpretează că, potrivit art. 43 C. com., dobânzile curg de drept de la data scadenței fără a mai fi nevoie de o punere în întârziere; atunci când părțile nu au prevăzut prin convenție un termen de plată, dobânda se calculează numai din momentul când debitorul a fost pus în întârziere, fie printr-o cerere de plată, fie prin chemarea în judecată. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că facturile nu au fost refuzate la plată, scadența există și în lipsa unui contract cu clauză expresă, iar în lipsa unui termen, scadența este de îndată. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 43 C. com., considerând că nu se pot acorda dobânzi pentru că între părți convenția s-a încheiat în formă simplificată și nu este prevăzut un termen de plată.

Stabilirea unui termen de plată este o favoare acordată debitorului conform art. 1024 C. civ.; astfel, dacă scadența obligației nu este prevăzută la o dată ulterioară ea se prezumă a fi de îndată. Cum în speță facturile au fost comunicate și, acceptate iar consumul de energie nu a fost contestat pârâta era obligată să achite sumele datorate imediat sau la datele menționate pe facturi. Neplătind la aceste date debitorul obligației este în întârziere și trebuie să plătească daune moratorii sub forma dobânzilor comerciale. Găsindu-se întemeiate criticile formulate de reclamantă urmează a fi admis recursul acesteia și va fi modificată decizia în sensul că se va respinge apelul pârâtei menținându-se sentința de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F.D.F.E.E. E.T.S. – S.D.F.E.E. Sibiu împotriva deciziei nr. 140/ A din 7 mai 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC G.C. SA Mediaș împotriva sentinței nr. 567 din 23 februarie 2004 a Judecătoriei Mediaș. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2004.