ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5496/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5496/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Deliberând asupra recursului

de față:

Reclamanta SC F.D.F.E.

E.T.S. SA, sucursala Sibiu a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de

592.272.643 lei dobândă legală și 22.890.425 lei cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea

reclamanta arată că pârâta a consumat energie electrică pentru punctele sale de

lucru achitând facturile cu întârziere.

Prin sentința civilă nr. 567

din 23 februarie 2004, Judecătoria Mediaș a admis în parte, excepția

prescripției, a admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă

la plata sumei de 536.845.868 lei dobândă legală și 21.781.917 lei cheltuieli

parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 43 C. com., apreciind că

din suma totală solicitată urmează a se scădea suma de 55.426.775 lei care este

prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta susținând că în mod eronat s-a stabilit starea de fapt și

au fost aplicate greșit dispozițiile legale. Se arată că părțile nu au încheiat

nici un contract de furnizare a energiei electrice pentru categoria „mici

consumatori” pentru anul 2000 și 2001, în care să fie stabilită scadența plății

astfel că nu se poate considera că s-au făcut plăți cu întârziere și deci nu se

pot calcula dobânzi conform art. 43 C. com. și O.G. 9/2000.

Curtea de Apel Alba Iulia a

admis apelul pârâtei, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea

reclamantei și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei 10.915.958 lei

cheltuieli de judecată.

S-a reținut că într-adevăr

în convenție nu este prevăzut un termen de plată, respectiv scadența.

Instanța de apel interpretează

că, potrivit art. 43 C. com., dobânzile curg de drept de la data scadenței fără

a mai fi nevoie de o punere în întârziere; atunci când părțile nu au prevăzut

prin convenție un termen de plată, dobânda se calculează numai din momentul

când debitorul a fost pus în întârziere, fie printr-o cerere de plată, fie prin

chemarea în judecată.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către reclamantă invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se arată că facturile nu au

fost refuzate la plată, scadența există și în lipsa unui contract cu clauză

expresă, iar în lipsa unui termen, scadența este de îndată.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de apel a aplicat

greșit dispozițiile art. 43 C. com., considerând că nu se pot acorda dobânzi

pentru că între părți convenția s-a încheiat în formă simplificată și nu este

prevăzut un termen de plată.

Stabilirea unui termen de

plată este o favoare acordată debitorului conform art. 1024 C. civ.; astfel,

dacă scadența obligației nu este prevăzută la o dată ulterioară ea se prezumă a

fi de îndată.

Cum în speță facturile au

fost comunicate și, acceptate iar consumul de energie nu a fost contestat

pârâta era obligată să achite sumele datorate imediat sau la datele menționate

pe facturi. Neplătind la aceste date debitorul obligației este în întârziere și

trebuie să plătească daune moratorii sub forma dobânzilor comerciale.

Găsindu-se întemeiate

criticile formulate de reclamantă urmează a fi admis recursul acesteia și va fi

modificată decizia în sensul că se va respinge apelul pârâtei menținându-se

sentința de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC F.D.F.E.E. E.T.S. – S.D.F.E.E. Sibiu împotriva deciziei nr. 140/

A din 7 mai 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, modifică

decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC G.C. SA

Mediaș împotriva sentinței nr. 567 din 23 februarie 2004 a Judecătoriei Mediaș.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2004.