ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1977/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 10 septembrie 2001 sub nr. 763/CA/2001 la Tribunalul București, reclamanta

SC W.S. SRL București a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Arad – Biroul Vamal de Control și Vămuire la

Frontiera Curtici, obligarea pârâtei la recalcularea obligațiilor vamale

achitate de reclamantă, având în vedere refuzul de a proceda la reanalizarea

obligațiilor vamale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în mod nejustificat, Biroul Vamal a ignorat prețul efectiv plătit de

reclamantă pentru marfa importată în cursul anului 2000 și nu a procedat la

recalcularea obligațiilor vamale ce reveneau reclamantei. Reclamanta a arătat

că înțelege să se judece în calitate de pârâtă cu Direcția Generală a Vămilor.

Prin sentința civilă nr. 410/F din

15 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de

contencios administrativ, s-a admis excepția de necompetență materială a

instanței, invocată de către pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

În urma declinării cauzei,

înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea autorității

vamale, și la restituirea diferențelor rezultate în urma recalculării sau

respectiv, la compensarea sumelor rezultate, cu sumele de plătit de către

reclamantă, pentru importurile ce le va efectua în viitor, în măsura în care

restituirea nu este posibilă, aceasta, ca o consecință a recalculării

obligațiilor vamale.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 569 din 30 mai 2002, a

respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității acțiunii precizate și excepția

tardivității acțiunii. A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC W.S. SRL București, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală

a Vămilor, astfel cum a fost precizată.

În motivarea soluției s-a reținut că

acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr.2 9/1990, nefiind îndeplinite condițiile unui

refuz nejustificat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, reclamanta SC W.S. SRL București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că: deși prin sentința

atacată s-a reținut inexistența termenului legal pentru acțiunea formulată,

totuși instanța apreciază ca justificat refuzul autorității vamale de a

soluționa cererea, întrucât nu s-a solicitat anularea declarațiilor vamale de

import; că reclamanta a solicitat rectificarea declarației vamale, iar instanța

trebuia să solicite depunerea în dosarul cauzei, a tuturor documentelor, pentru

stabilirea valorii reale a tranzacției.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Legea nr. 141/1997 privind Codul

vamal al României, prevede în art. 61 alin. (3); „când controlul vamal ulterior

constată că s-au încălcat reglementările vamale aplicabile, datorită unor date

cuprinse în declarația vamală, autoritatea vamală, după determinarea taxelor

vamale cuvenite, ia măsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora”.

Reglementările vamale nu prevăd

dreptul importatorului să modifice valoarea în vamă a mărfurilor, după ce la

data efectuării importului a declarat o anumită valoare a acestora și i-au fost

acceptate declarațiile vamale de import.

În cauză, nu se reține încălcarea

unor reglementări vamale aplicabile, așa cum prevede art. 61 alin. (3) C. vam.

Față de prevederile art. 61 alin.

(7) din Legea nr. 141/1997, potrivit cărora declarația vamală în detaliu și

actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală, constituie titlu

executoriu pentru urmărirea și încasarea drepturilor de import și export,

recalcularea drepturilor de import achitate și respectiv, restituirea unei

părți a acestor drepturi de import, nu este posibilă decât în urma unei

eventuale anulări în parte a declarațiilor vamale de import, ceea ce reclamanta

nu a solicitat.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamantă este nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o

apreciere corectă a probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

W.S. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 569 din 30 mai 2002 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 mai 2003.