ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8847/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 mai

2001, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC R. SRL Timișoara a solicitat

în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Arad, Agenția Națională de Administrare Fiscală București și

Biroul Vamal Vărșand, să se dispună anularea adresei nr. 2778 din 26 martie

2001, emisă de Biroul Vamal Vărșand, privind refuzul restituirii sumei de

629.664.822 lei, taxe vamale și 129.209.465 lei, reprezentând T.V.A., anularea

declarațiilor vamale încheiate de Biroul Vamal Vărșand, anularea deciziei nr. 700

din 17 mai 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, obligarea pârâților, la

restituirea sumei totale de 758.874.287 lei, taxe vamale și T.V.A., obligarea

pârâtelor, la plata sumelor de 335.027.036 lei, reprezentând diferența de

actualizare cu rata inflației, a sumei taxelor plătite în plus, diferență

socotită de la data efectuării importului, până în prezent.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, în fond după casare, prin sentința civilă nr. 485

din 16 decembrie 2003, a respins ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei,

reținând că nu a contestat declarațiile vamale de import, în termenele și

condițiile stabilite de art. 166 - 174 C. vam., fiind nerelevant faptul că

reclamanta a contestat adresa nr. 2778/2001, emisă de Biroul Vamal Vărșand și

decizia nr. 700/2001, solicitând restituirea taxelor vamale achitate cu titlu

de plată nedatorată, în condițiile în care a ignorat prevederile imperative ale

art. 166 - 174 C. vam.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304

pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a

respins ca inadmisibilă, acțiunea, reținând neîndeplinirea procedurii prevăzută

de art. 166 - 174 C. vam., deși acțiunea a fost precizată ca având ca obiect, dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 29/1990, neavând la bază un act de control sau de impunere,

a cărui contestare să urmeze calea prevăzută de art. 166 - 174 C. vam. sau cea

reglementată ulterior, de O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001.

S-a menționat că societatea

reclamantă a efectuat o plată nedatorată, care trebuia restituită de

autoritățile vamale, importatorului, potrivit art. 61 alin. (4) C. vam., în

situația în care taxele vamale se constată, ca fiind achitate în plus, fără să

se pună în discuție, anularea declarațiilor vamale de import.

Recursul este nefondat.

În perioada efectuării importurilor

în discuție, respectiv 1 februarie 1999 - 14 noiembrie 2000, procedura

prealabilă de urmat de cei nemulțumiți de cuantumul taxelor vamale stabilite

prin titluri de creanță fiscală (declarații vamale de import sau acte

constatatoare ale autorităților vamale), era reglementată prin dispozițiile art.

166 - 174 C. vam., în cadrul căreia cel ce se considera vătămat într-un drept

sau prin acte vamale, se adresează cu o plângere, autorității vamale, apoi Directorului

Direcției Regionale Vamale și, în fine, Directorului Direcției Generale a

Vămilor București.

Împotriva titlului de creanță

fiscală și a actelor administrativ-jurisdicționale emise în procedura

prealabilă, cel nemulțumit de soluția organelor vamale, avea posibilitatea să

formuleze acțiune în contencios administrativ.

În speță, reclamanta a solicitat

anularea declarațiilor vamale de import, ultima întocmită la data de 14

noiembrie 2000, fără să respecte procedura prealabilă prevăzută de art. 166 -

174 C. vam.

Ulterior, la data de 25 noiembrie

2001, reclamanta s-a adresat Biroului Vamal Vărșand, considerând că importurile,

în baza declarațiilor vamale de import contestate prin acțiune, au fost

efectuate, stabilindu-se taxe vamale în plus, decât cele datorate, ca urmare a

încadrării tarifare vamale nelegale, solicitând restituirea diferențelor de

taxe.

Întrucât Biroul Vamal Vărșand a

refuzat restituirea taxelor vamale, prin adresa nr. 2778 din 26 martie 2001,

reclamanta s-a adresat cu contestație, Ministerului Finanțelor Publice care,

prin adresa nr. 700 din 17 mai 2001, s-a desesizat și a trimis contestația, la Biroul Vamal Vărșand.

Nerespectarea procedurii prealabile

de către reclamantă, cu referire la dispozițiile art. 166 -174 C. vam.,

prevederi legale în vigoare la data efectuării importurilor, respectiv

necontestarea declarațiilor vamale de import, în termenele și condițiile

legale, conduce la inadmisibilitatea acțiunii, pentru restituirea taxelor

vamale, fiind nerelevant faptul că reclamanta a contestat adresa nr. 2778/2001

și decizia nr. 700/2001.

Biroul vamal Vărșand, prin adresa nr.

2778 din 26 martie 2001, a răspuns recurentei-reclamante, referitor la cererea

de restituire a taxelor vamale achitate în plus, având ca temei legal,

prevederile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al

României, în raport cu documentele justificative prezentate, constatându-se

inexistența legăturii cu mărfurile importate prin Vama Vărșand, prezentate în

declarațiile vamale de import anexate.

Acțiunea formulată în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990,

prin care s-a precizat ca obiect, refuzul restituirii taxelor vamale achitate

în plus și anularea actelor vamale emise în mod legal, a fost respinsă ca

inadmisibilă, cât timp reclamanta a ignorat prevederile imperative ale art. 166

- 174 C. vam., dispoziții legale aplicabile în perioada efectuării importurilor

în discuție, respectiv, 1 februarie 1999 - 14 noiembrie 2000, fiind lipsite de

relevanță sub acest aspect, modificările legislative intervenite la data

refuzului autorității vamale sesizată cu contestația reclamantei.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamantă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC R.

SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 485 din 16 decembrie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.