ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1856/2003

S-a luat în examinare recursul civil  declarat de

reclamantul V.I.împotriva deciziei nr.  93/A   din 20 noiembrie 2001   a Curții

de Apel Pitești – secția civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat: recurentul-reclamant prin avocat D.C.și

intimatul-pârât orașul Curtea de Argeș reprezentat prin Primar prin consilier

juridic P.I..

Procedura

completă.

Avocat D.C.a

solicitat admiterea recursului.

Reprezentanta

intimatului a cerut respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

V.I.a chemat

în judecată orașul Curtea de Argeș prin Primar, solicitând restituirea, în

condițiile art. 480 și 481 C.civ. a terenului în suprafață de 450 m.p. situat

în Curtea de Argeș str. Negru Vodă nr. 17.

Prin sentința

civilă nr. 85 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Argeș a fost respinsă acțiunea,

cu motivarea că terenul în litigiu aparține domeniului public al Municipiului

Curtea de Argeș și în raport de dispozițiile art. 12 din Legea nr.213/1998 are

calitate procesuală pasivă Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeș și

nu Municipiul.

Apelul declarat

de reclamant împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 93 din

20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția Civilă, prin care a fost

anulată sentința, iar pe fond a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 6 alin. 2 din Legea

nr.213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil de proprietate, pot fi

revendicate, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Ori, terenul

revendicat, care este inclus în Parcul  San Nicoara din Curtea de Argeș a făcut

obiectul Legii nr. 18/1991, iar în prezent face obiectul reglementărilor Legii

10/2001 care au caracter reparator, în sensul prevederilor textului menționat.

Prin recursul

de față, reclamantul critică motivarea deciziei instanței de apel, arătând că

astfel au fost ignorate prevederile art. 47 din Legea nr.10/2001, în temeiul

căruia beneficiază de un drept de opțiune între calea Legii nr.10/2001 și calea

dreptului comun, aceasta  din urmă rămânând deschisă foștilor proprietari și

după apriția acestei legi.

Recursul nu

este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează.

Este exact că

potrivit art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001 prevederile prezentei legi sunt

aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită

putând alege calea prezentei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând

suspendarea cauzei.

În speță,

acțiunea fiind înregistrată la 16 noiembrie 2000, deci anterior intrării în

vigoare a Legii nr.10/2001 (14 februarie 2001) și cum reclamantul nu a uzat de

dispozițiile textului invocat, prin a renunța la judecarea pricinii în regim de

drept comun, rezultă că în mod corect instanța de apel respectând principiul

disponibilității a continuat judecata în baza temeiului de drept invocat prin

cerere de chemare în judecată și motivele de apel, adică pe regimul dreptului

comun.

Așa fiind

critica adusă hotărârii recurate numai pe temeiul textului invocat nu este

întemeiată, pentru că instanța de apel a soluționat pricina pe temeiul juridic

invocat.

Dar soluția de

respingere a acțiunii, nu a avut în vedere prevederile legale invocate, în

recurs, respectiv art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001, ci dispozițiile altei legi

speciale, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, în temeiul căruia s-a

hotărât temeinic că acțiunea în revendicare întemeiată pe prevederile codului

civil nu poate fi primită în situația în care bunurile revendicate fac parte

din domeniul public sau privat al statului, cum este cazul în speță, fac

obiectul unor legi speciale de reparație. Și cum o atare reglementare este

cuprinsă în Legea nr.10/2001, rezultă că nu mai poate fi analizată acțiunea

întemeiată pe prevederile dreptului comun.

Așa fiind,

recursul de față urmează a fi respins ca neîntemeiat, fiind legală și temeinică

decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul V.I.împotriva deciziei nr.93/A/din

20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  9 mai   2003.