ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1856/2003

S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul V.I.împotriva deciziei nr. 93/A din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant prin avocat D.C.și intimatul-pârât orașul Curtea de Argeș reprezentat prin Primar prin consilier juridic P.I.. Procedura completă. Avocat D.C.a solicitat admiterea recursului. Reprezentanta intimatului a cerut respingerea recursului. C U R T E A Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: V.I.a chemat în judecată orașul Curtea de Argeș prin Primar, solicitând restituirea, în condițiile art. 480 și 481 C.civ. a terenului în suprafață de 450 m.p.

situat în Curtea de Argeș str. Negru Vodă nr. 17. Prin sentința civilă nr. 85 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Argeș a fost respinsă acțiunea, cu motivarea că terenul în litigiu aparține domeniului public al Municipiului Curtea de Argeș și în raport de dispozițiile art. 12 din Legea nr.213/1998 are calitate procesuală pasivă Consiliul Local al Municipiului Curtea de Argeș și nu Municipiul. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 93 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești – Secția Civilă, prin care a fost anulată sentința, iar pe fond a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil de proprietate, pot fi revendicate, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Ori, terenul revendicat, care este inclus în Parcul San Nicoara din Curtea de Argeș a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar în prezent face obiectul reglementărilor Legii 10/2001 care au caracter reparator, în sensul prevederilor textului menționat. Prin recursul de față, reclamantul critică motivarea deciziei instanței de apel, arătând că astfel au fost ignorate prevederile art. 47 din Legea nr.10/2001, în temeiul căruia beneficiază de un drept de opțiune între calea Legii nr.10/2001 și calea dreptului comun, aceasta din urmă rămânând deschisă foștilor proprietari și după apriția acestei legi. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează. Este exact că potrivit art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001 prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea prezentei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

În speță, acțiunea fiind înregistrată la 16 noiembrie 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14 februarie 2001) și cum reclamantul nu a uzat de dispozițiile textului invocat, prin a renunța la judecarea pricinii în regim de drept comun, rezultă că în mod corect instanța de apel respectând principiul disponibilității a continuat judecata în baza temeiului de drept invocat prin cerere de chemare în judecată și motivele de apel, adică pe regimul dreptului comun. Așa fiind critica adusă hotărârii recurate numai pe temeiul textului invocat nu este întemeiată, pentru că instanța de apel a soluționat pricina pe temeiul juridic invocat.

Dar soluția de respingere a acțiunii, nu a avut în vedere prevederile legale invocate, în recurs, respectiv art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001, ci dispozițiile altei legi speciale, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, în temeiul căruia s-a hotărât temeinic că acțiunea în revendicare întemeiată pe prevederile codului civil nu poate fi primită în situația în care bunurile revendicate fac parte din domeniul public sau privat al statului, cum este cazul în speță, fac obiectul unor legi speciale de reparație. Și cum o atare reglementare este cuprinsă în Legea nr.10/2001, rezultă că nu mai poate fi analizată acțiunea întemeiată pe prevederile dreptului comun. Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca neîntemeiat, fiind legală și temeinică decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.I.împotriva deciziei nr.93/A/din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.