ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1698/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 633 din 21

iulie 2000, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamanta, SC G.T.E. SRL Oradea, împotriva pârâtei, SC C.T. SA Bacău, pentru

perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru terenul situat în

Bacău și pentru plata penalităților de întârziere în sumă de 367.402.208 lei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta.

Prin decizia nr. 70 din 8 februarie

2001, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins apelul reclamantei.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în esență, că admisibilitatea unei acțiuni de validare a unui contract de

vânzare-cumpărare este condiționată de existența unui înscris din care să

rezulte obligația de înstrăinare, obiectul acestuia (lucrul vândut și prețul),

precum și modalitățile de plată a acestuia.

S-a mai reținut că, față de

probatoriul administrat, din care rezultă că antecontractului îi lipsesc două

elemente esențiale de valabilitate; respectiv, bunul (determinarea terenului și

întinderii acestuia) și prețul acestuia, precum și față de faptul că un înscris

sub semnătură privată nu poate să determine încheierea contractului în formă

autentică decât dacă înscrisul, însuși, îndeplinește condițiile de valabilitate

ale contractului de vânzare-cumpărare, instanța de fond a respins, în mod

corect, capătul de cerere privind perfectarea vânzării.

Pe cale de consecință, a fost

respins și capătul de cerere privind penalitățile de întârziere.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât, în

mod greșit, s-a considerat că au lipsit elementele fundamentale ale

contractului (suprafața de teren și prețul), terenul fiind delimitat și prețul

fiind stabilit la 50.000 lei pe metrul pătrat, care a și fost achitat.

În ceea ce privește penalitățile de

întârziere, recurenta consideră că sunt datorate de pârâtă, întrucât încheierea

contractului în formă autentică nu a fost posibilă din culpa intimatei.

Recursul este neîntemeiat.

Din probele administrate în cauză se

constată că terenul în discuție nu a fost determinat cu exactitate, cum susține

recurenta.

Din schița anexă - nr. 1 la

antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 221 din 30 septembrie 1998 - nu rezultă

dimensiunile terenului, precum și obiectivele amplasate pe acest teren și

proprietarii acestor active (silozuri, linie ferată, basculă cântar ș.a.).

În această schiță, în suprafața de

teren „delimitată” este cuprinsă o suprafață de teren aparținând altui

proprietar, respectiv, SC C.T. SA Bacău (linia ferată uzinală și terenul

aferent).

Susținerea recurentei, referitoare la stabilirea prețului

terenului, nu poate fi reținută față de împrejurarea că valoarea terenului nu

putea fi stabilită prin trimiterea la „anexa 1”, în raport cu care nu se putea

delimita suprafața terenului pentru care se solicita perfectarea contractului

de vânzare-cumpărare. Prețul nu-i determinant și nici determinabil, atâta timp

cât suprafața de teren nu-i determinată.

Susținerea recurentei, referitoare

la greșita neacordare a penalităților de întârziere, nu poate fi reținută,

întrucât este lipsită de temei legal.

Pentru aceste considerente, recursul

urmează să fie respins ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.T.E. SRL Sudrigiu, împotriva

deciziei nr. 70 din 8 februarie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 20 martie 2003.