ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2824/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A.M.N.G., A.I., G.G., G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A.împotriva încheierii din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți, toți reprezentați de avocat A.V.și intimații-pârâți S.C. C.H.I.România SA București reprezentată de avocat M.E., S.C. L. SA București, reprezentată de consilier juridic A.D. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic E.B.. Au lipsit intimații-pârâți Consiliul General al Municipiului București și Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului. Avocat A.V.solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 C.proc.civ., casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății.

Avocat M.E. solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele de casare invocate de reclamanți. Arată că între raportul juridic dedus judecății și cel care face obiectul dosarului nr.4112/2002 aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ și a cărui soluționare a fost declinată în favoarea Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială (dosar nr.949/2003) există o strânsă legătură de cauzalitate astfel că, în mod corect Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a dispus, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ., suspendarea judecării dosarului nr.2992/2001. Depune certificat de grefă emis de Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială și copie de pe cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr.4112/2002.

Consilier juridic A.D.și consilier juridic E.B. având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții A.M.Constantin, G.G., G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A., au chemat în judecată pe pârâții: I. - S.C.”C.H.I.România” SA II. - Societatea Comercială „L.” SA București III. - Statul Român prin Ministerul de Finanțe IV. - Consiliul General al Municipiului București și au solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra să se pronunțe o hotărâre prin care: - să se constate că imobilul-teren în suprafață de 3.674 mp și construcții, respectiv Hotelul L. și alte două construcții, inclusiv bazinul L. – situat în București, B-dul Magheru (fost Take Ionescu) nr.5-7 sector 1, precum și imobilul – teren în suprafață de 1773 mp și patru construcții reprezentând „Restaurant Casa L.” – situat în București str.C.A.Rosetti nr.13 au fost dobândite de pârâta S.C.

„L.” SA de la un neproprietar, respectiv pârâtul Statul Român, care le-a transmis fără drept pârâtei S.C. „C.H.I.România” SA, ca aport în natură pentru constituirea capitalului social al societății; - să se constate că reclamanții personal sau prin autorii lor au dobândit prin succesiune, dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate, înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr.92/1950, privind naționalizarea, de la autorul lor comun, dr.C.A.; - să se constate că titlul de proprietate al reclamanților este preferabil titlului de proprietate al pârâților I și II; - să fie obligată pârâta S.C. „C.H.I.România” SA să le lase în deplină și liniștită proprietate, posesie și folosință imobilele arătate.

În urma probelor administrate Tribunalul București, Secția a III-a civilă a pronunțat sentința civilă nr.247/6.III.2001 prin care a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Finanțelor reprezentând Statul Român, S.C. „L.” SA București și S.C. „C.H.I.România” SA București. Prin aceeași sentință Tribunalul București a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. C.H.I.România” SA privind pe intervenienta Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului. Împotriva sentinței civile nr.247/6.III.2001 au declarat în termen apel reclamanții A.M.N.G.

și A.I., în calitate de moștenitoare ale reclamantului A.M.Constantin, decedat în timpul procesului, precum și reclamanții G.G., G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A., care au criticat hotărârea apelată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art.129 c.pr.civ., art.492 și urm. C.civ., art.24 din Constituție, art.292, art.295-296, art.287 și art.298 Cod proc. Civ. Apelul a fost înregistrat cu nr. de dosar 2992/2001 pe rolul Curții de Apel București, iar la termenul de judecată din 08.10.2002 intimata pârâtă SC „C.H.I.România” SA București a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe prevederile art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr.4112/2002 aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Contencios Administrativ, deoarece dezlegarea prezentei cauze atârnă în totul de dreptul care face obiectul dosarului nr.4112/2002.

Prin încheierea de ședință din 08 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. „C.H.I.România” SA București este admisă și fără a se motiva măsura dispusă, se suspendă judecarea cauzei în baza prevederilor art.244 pct.1 C.proc.civ. Împotriva încheierii din 08.10.2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin care s-a suspendat judecarea cauzei au declarat recurs potrivit art.244/1 C.proc.civ. apelanții-reclamanți A.M.N.G., A.I., G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A. criticând măsura dispusă prin încheierea instanței de apel, pentru motive de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ. constând în esență în următoarele: - încheierea de ședință din 08.10.2002 prin care s-a dispus suspendarea judecății nu este motivată, fiind violate prin aceasta prevederilre obligatorii din art.261 C.proc.civ.

raportate la art.255 C.proc.civ; - instanța a făcut în mod greșit aplicațiunea în cauză a prevederilor art.244 C.proc.civ. deoarece dezlegarea pricinii ce formează obiectul dosarului 2992/2001 nu atârnă nici în totul și nici în parte de soluția ce ar urma să se pronunțe în dosarul 4112/2002 aflat pe rolul instanței de fond, Tribunalul București. Recursul este fondat și cată a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art.261 C.proc.civ. hotărârea pronunțată de instanță trebuie să cuprindă mențiunile arătate în textul invocat, care conține norme imperative de la respectarea cărora nu-i este permis instanței să se abată, fără a atrage nulitatea hotărârii în condițiile art.105 alin.(2) teza I C.proc.civ.

Este adevărat că măsura suspendării judecății în speță a fost pronunțată printr-o încheiere de ședință, care este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, dar potrivit art.255 C.proc.civ. și încheierea de ședință este tot o hotărâre, iar prin pronunțarea ei, în speță s-a dispus luarea unei măsuri importante a cărei legalitate nu poate fi făcută de instanța de control judiciar în lipsa motivării în fapt și în drept a măsurii luate. Deci sub aspectul menționat critica formulată prin primul motiv de recurs este fondată. În ceea ce privește fondul măsurii dispuse se constată din probele dosarului că nu sunt îndeplinite cerințele art.244 C.proc.civ. pentru a se putea dispune măsura suspendării judecății cauzei.

În acest sens este de observat că în cauza aflată pe rolul Tribunalului București ce formează obiectul dosarului nr.4112/2003 se discută numai nulitatea absolută a titlului de proprietate invocat în apărare de pârâta S.C.”C.H.I.România” SA, acțiunea fiind invocată numai de doi dintre reclamanții din dosarul 2992/2001, pe când obiectul dosarului nr.2992/2001 a cărui judecată a fost suspendată are ca obiect acțiunea în revendicare a reclamanților împotriva pârâților posesori ai imobilului revendicat, despre care se afirmă că nu au titlu de proprietate deoarece au dobândit imobilul de la un neproprietar.

Așa fiind nu se poate susține că soluția ce se va pronunța în cauză a cărei judecată a fost suspendată ar atârna de hotărârea ce se va pronunța în cel de-al doilea dosar, aflat în curs de judecată, acțiunile având obiect diferit, în prima cauză soluția urmând a se pronunța în urma comparării titlurilor de proprietate invocate de părți, dar care provin de la autori diferiți. În concluzie urmează a se admite recursul declarat de reclamanți și a se casa încheierea de ședință din 08.10.2001 pronunțată în dosarul nr.2992/2001 de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă și să se trimită cauza la aceiași instanță pentru continuarea judecății. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții A.M.N.G., A.I., G.G., G.B.C.M., G.B.Ș.și G.B.A.împotriva încheierii din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr.2992/2001. Casează încheierea atacată și trimite cauza în vederea continuării judecării apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.