ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2824/2003

S-a luat în examinare recursul

declarat de reclamanții A.M.N.G., A.I., G.G., G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A.împotriva

încheierii din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a

civilă.

La apelul nominal s-au prezentat

recurenții-reclamanți, toți reprezentați de avocat A.V.și intimații-pârâți S.C.

C.H.I.România SA București reprezentată de avocat M.E., S.C. L. SA București,

reprezentată de consilier juridic A.D. și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic E.B.. Au lipsit

intimații-pârâți Consiliul General al Municipiului București și Autoritatea

pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.

Avocat A.V.solicită admiterea

recursului pentru motivele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9

C.proc.civ., casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei în vederea

continuării judecății.

Avocat M.E. solicită respingerea

recursului ca nefondat întrucât în cauză nu sunt incidente nici unul din

motivele de casare invocate de reclamanți. Arată că între raportul juridic

dedus judecății și cel care face obiectul dosarului nr.4112/2002 aflat pe rolul

Tribunalului București – Secția a V-a Civilă și de Contencios Administrativ și

a cărui soluționare a fost declinată în favoarea Tribunalului București –

Secția a VI-a Comercială (dosar nr.949/2003) există o strânsă legătură de

cauzalitate astfel că, în mod corect Curtea de Apel București – Secția a IV-a

civilă a dispus, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ., suspendarea

judecării dosarului nr.2992/2001. Depune certificat de grefă emis de Tribunalul

București – Secția a VI-a Comercială și copie de pe cererea de chemare în

judecată ce face obiectul dosarului nr.4112/2002.

Consilier juridic A.D.și consilier

juridic E.B. având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca

nefondat.

CURTEA,

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanții A.M.Constantin, G.G.,

G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A., au chemat în judecată pe pârâții:

I.   - S.C.”C.H.I.România” SA

II.   - Societatea Comercială „L.”

SA București

III.  - Statul Român prin Ministerul

de Finanțe

IV.  - Consiliul General al

Municipiului București și au solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra

să se pronunțe o hotărâre prin care:

- să se constate că imobilul-teren

în suprafață de 3.674 mp și construcții, respectiv Hotelul L. și alte două

construcții, inclusiv bazinul L. – situat în București, B-dul Magheru (fost

Take Ionescu) nr.5-7 sector 1, precum  și imobilul – teren în suprafață de 1773

mp și patru construcții reprezentând „Restaurant Casa L.” – situat în București

str.C.A.Rosetti nr.13 au fost dobândite de pârâta S.C. „L.” SA de la un

neproprietar, respectiv pârâtul Statul Român, care le-a transmis fără drept

pârâtei S.C. „C.H.I.România” SA, ca  aport în natură pentru constituirea

capitalului social al societății;

- să se constate că reclamanții

personal sau prin autorii lor au dobândit prin succesiune, dreptul de

proprietate asupra imobilelor menționate, înainte de intrarea în vigoare a

Decretului nr.92/1950, privind naționalizarea, de la autorul lor comun,

dr.C.A.;

- să se constate că titlul de

proprietate al reclamanților este preferabil titlului de proprietate al

pârâților I și II;

- să fie obligată pârâta S.C.

„C.H.I.România” SA să le lase în deplină și liniștită  proprietate, posesie și

folosință imobilele arătate.

În urma probelor administrate

Tribunalul București, Secția a III-a civilă a pronunțat sentința civilă

nr.247/6.III.2001 prin care a respins ca neîntemeiată cererea principală

formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Finanțelor reprezentând

Statul Român, S.C. „L.” SA București și S.C. „C.H.I.România” SA București.

Prin aceeași sentință Tribunalul

București a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție

formulată de pârâta S.C. C.H.I.România” SA privind pe intervenienta Autoritatea

pentru Privatizarea și Administrarea  Participațiilor Statului.

Împotriva sentinței civile

nr.247/6.III.2001 au declarat în termen apel reclamanții A.M.N.G. și A.I., în

calitate de moștenitoare ale reclamantului A.M.Constantin, decedat în timpul

procesului, precum și  reclamanții G.G., G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A., care au

criticat hotărârea apelată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art.129 c.pr.civ., art.492 și urm. C.civ., art.24 din

Constituție, art.292, art.295-296, art.287 și art.298 Cod proc. Civ.

Apelul a fost înregistrat cu nr.

de dosar 2992/2001 pe rolul Curții de Apel București, iar la termenul de

judecată din 08.10.2002 intimata pârâtă SC „C.H.I.România” SA București a

formulat cerere de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe prevederile

art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce

face obiectul dosarului nr.4112/2002 aflat pe rolul Tribunalului București,

Secția a V-a Contencios Administrativ, deoarece dezlegarea prezentei cauze

atârnă în totul de dreptul care face obiectul dosarului nr.4112/2002.

Prin încheierea de ședință din 08

octombrie 2002 pronunțată de Curtea de  Apel București, Secția a IV-a civilă,

cererea formulată de intimata-pârâtă S.C. „C.H.I.România” SA București este

admisă și fără a se motiva măsura dispusă, se suspendă judecarea cauzei în baza

prevederilor art.244 pct.1 C.proc.civ.

Împotriva încheierii din

08.10.2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin care

s-a suspendat judecarea cauzei au declarat recurs potrivit art.244/1

C.proc.civ. apelanții-reclamanți A.M.N.G., A.I., G.B.C.M., G.B.Ș., G.B.A.

criticând măsura dispusă prin încheierea instanței de apel, pentru motive de

nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.proc.civ. constând în esență în

următoarele:

- încheierea de ședință din

08.10.2002 prin care s-a dispus suspendarea judecății nu este motivată, fiind

violate prin aceasta prevederilre obligatorii din art.261 C.proc.civ. raportate

la art.255 C.proc.civ;

- instanța a făcut în mod greșit

aplicațiunea în cauză a prevederilor art.244 C.proc.civ. deoarece dezlegarea

pricinii ce formează obiectul dosarului 2992/2001 nu atârnă nici în totul și

nici în parte de soluția ce ar urma să se pronunțe în dosarul 4112/2002 aflat

pe rolul instanței de fond, Tribunalul București.

Recursul este fondat și cată a fi

admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art.261 C.proc.civ.

hotărârea pronunțată de instanță trebuie să cuprindă mențiunile arătate în

textul invocat, care conține norme imperative de la respectarea cărora nu-i

este permis instanței să se abată, fără a atrage nulitatea hotărârii în

condițiile art.105 alin.(2) teza I C.proc.civ.

Este adevărat că măsura

suspendării judecății în speță a fost pronunțată printr-o încheiere de ședință,

care este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, dar potrivit art.255

C.proc.civ. și încheierea de ședință este tot o hotărâre, iar prin pronunțarea

ei, în speță s-a dispus luarea unei măsuri importante a cărei legalitate nu

poate fi făcută de instanța de control judiciar în lipsa motivării în fapt și

în drept a măsurii luate.

Deci sub aspectul menționat

critica formulată prin primul motiv de recurs este fondată.

În ceea ce privește fondul măsurii

dispuse se constată  din probele dosarului  că nu sunt îndeplinite cerințele

art.244 C.proc.civ. pentru a se putea dispune măsura suspendării judecății

cauzei.

În acest sens este de observat că

în cauza aflată pe rolul Tribunalului București ce formează obiectul dosarului

nr.4112/2003 se discută numai nulitatea absolută a titlului de proprietate

invocat în apărare de pârâta S.C.”C.H.I.România” SA, acțiunea fiind invocată

numai de doi dintre reclamanții din  dosarul 2992/2001, pe când obiectul

dosarului nr.2992/2001 a cărui judecată a fost suspendată are ca obiect

acțiunea în revendicare a reclamanților împotriva pârâților posesori ai

imobilului revendicat, despre care se afirmă că nu au titlu de proprietate

deoarece au dobândit imobilul de la un neproprietar.

Așa fiind nu se poate susține că

soluția ce se va pronunța în cauză a cărei judecată a fost suspendată ar atârna

de  hotărârea ce se va pronunța în cel de-al doilea dosar, aflat în curs de

judecată, acțiunile având obiect diferit, în  prima cauză soluția urmând a se

pronunța în urma comparării titlurilor de proprietate invocate de părți, dar

care provin de la autori diferiți.

În concluzie urmează a se admite

recursul declarat de reclamanți și a se casa încheierea de ședință din

08.10.2001 pronunțată în dosarul nr.2992/2001 de Curtea de Apel București –

Secția a IV-a civilă și să se trimită cauza la aceiași instanță pentru

continuarea judecății.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții A.M.N.G., A.I., G.G., G.B.C.M., G.B.Ș.și G.B.A.împotriva încheierii

din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă în

dosarul nr.2992/2001.

Casează

încheierea atacată și trimite cauza în vederea continuării judecării apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.