ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2825/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.44 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția Civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic V.C.S.care a răspuns și pentru D.G.F.P a Județului Suceava. Au lipsit intimații-reclamanți B.Ș., B.E., B.N.D., B.I., B.V., B.A.și B.M.și intimatul-pârât Consiliul local al comunei Arbore, jud.Suceava prin Primar. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de dispozițiile art.297 alin.1 C.proc.civ.și de faptul că, prin decizia atacată, instanța a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, nepronunțînd o hotărâre definitivă pe fond.

Consilier juridic V.C.S. lasă soluționarea aspectului pus în discuție la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 aprilie 1996 la Judecătoria Rădăuți, reclamantul B.N.a chemat în judecată Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Suceava pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtului la plata daunelor în sumă de 75 milioane lei reprezentând cota parte de ½ din contravaloarea unei mori cu fierăstrău și a unui gater situate în com.Arbore, jud.Suceava, ce au fost preluate abuziv în 1962, bunuri care, ulterior, au fost distruse.

După mai multe cicluri procesuale în care, în calitate de pârâți au fost citați Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român și Consiliul local al comunei Arbore, jud.Suceava, Tribunalul Suceava – Secția Civilă, prin sentința civilă nr.39 din 31 ianuarie 2002 a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului B.N.și continuată de moștenitorii săi, B.Ș., B.E., B.N.D., B.I., B.V., B.A.și B.M. Pentru a decide astfel, instanța de fond a apreciat că din acțiunea introductivă, rezultă, fără echivoc, că pretenția concretă a reclamanților constă în obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și comuna Arbore, jud.Suceava prin Primar, în temeiul art.998 C.civ., la plata unor despăgubiri, reprezentând cota parte din contravaloarea unor instalații demolate ½ moară și ½ gater) și nu obligarea la restituirea în natură a unor imobile (case, clădiri) la care se referă art.15 lit.r din legea nr.146/1997.

Curtea de Apel Suceava – Secția Civilă, prin decizia civilă nr.44 din 27 septembrie 2002, în aplicarea art.297 alin.1 C.proc.civ., a admis apelul declarat de reclamantul B.Ș. în nume personal și ca mandatar al celorlalți reclamanți, a anulat sentința Tribunalului Suceava și a acordat termen pentru evocarea fondului, cu motivarea că prin acțiune s-a solicitat contravaloarea imobilelor justificat de faptul că acestea nu mai există, așa încât, din interpretarea corectă, rațională, a prevederilor art.15 lit.r din legea nr.146/1997, rezultă că și acțiunile prin care se pretinde contravaloarea imobilelor preluate în proprietatea statului sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru. Împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă. În redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G.nr.138/2000, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond. Rațiunea modificării prevederilor art.297 alin.1 C.proc.civ.

a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă - fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție -, datorită caracterului devolutiv al căii de atac al apelului. Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art.297 alin.1 C.proc.civ., modificat prin O.U.G.nr.138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. În atare situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

Cum, în speță, pârâtul a declarat recurs împotriva unei hotărâri parțiale, acest recurs apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.44 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava – Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.