ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2825/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Suceava în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor

Publice  împotriva deciziei civile nr.44 din 27 septembrie 2002  a Curții de

Apel Suceava – Secția Civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de consilier juridic V.C.S.care a răspuns și pentru D.G.F.P a

Județului Suceava. Au lipsit intimații-reclamanți B.Ș., B.E., B.N.D., B.I.,

B.V., B.A.și B.M.și intimatul-pârât Consiliul local al comunei Arbore,

jud.Suceava prin Primar.

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de

dispozițiile art.297 alin.1 C.proc.civ.și de faptul că, prin decizia atacată,

instanța a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, nepronunțînd o

hotărâre definitivă pe fond.

Consilier

juridic V.C.S. lasă soluționarea aspectului pus în discuție la aprecierea

instanței.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 29 aprilie 1996 la Judecătoria Rădăuți, reclamantul

B.N.a chemat în judecată Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice și Controlului Financiar de Stat Suceava pentru ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtului la plata daunelor

în sumă de 75 milioane lei reprezentând cota parte de ½ din

contravaloarea unei mori cu fierăstrău și a unui gater situate în com.Arbore,

jud.Suceava,  ce au fost preluate abuziv în 1962, bunuri care, ulterior, au fost

distruse.

După

mai multe cicluri procesuale în care, în calitate de pârâți au fost citați

Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român și Consiliul

local al comunei Arbore, jud.Suceava,  Tribunalul Suceava – Secția Civilă, prin

sentința civilă nr.39 din 31 ianuarie 2002 a anulat ca netimbrată acțiunea

reclamantului B.N.și continuată de moștenitorii săi, B.Ș., B.E., B.N.D., B.I.,

B.V., B.A.și B.M.

Pentru

a decide astfel, instanța de fond a apreciat că din acțiunea introductivă,

rezultă, fără echivoc, că pretenția concretă a reclamanților constă în

obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și comuna

Arbore, jud.Suceava  prin Primar, în temeiul art.998 C.civ., la plata unor

despăgubiri, reprezentând cota parte din contravaloarea unor instalații

demolate ½ moară și ½ gater) și nu obligarea la restituirea în

natură a unor imobile (case, clădiri) la care se referă art.15 lit.r din legea

nr.146/1997.

Curtea

de Apel Suceava – Secția Civilă, prin decizia civilă nr.44 din 27 septembrie

2002, în aplicarea art.297 alin.1 C.proc.civ., a admis apelul declarat de

reclamantul B.Ș. în nume personal și ca mandatar al celorlalți reclamanți, a

anulat sentința Tribunalului  Suceava și a acordat termen pentru evocarea

fondului, cu motivarea că prin acțiune s-a solicitat contravaloarea imobilelor

justificat de faptul că acestea nu mai există, așa încât, din interpretarea

corectă, rațională, a prevederilor art.15 lit.r din legea nr.146/1997, rezultă

că și acțiunile prin care se pretinde contravaloarea imobilelor preluate în

proprietatea statului sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva

deciziei dată în apel a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Județului Suceava în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor

Publice

Recursul

este inadmisibil.

În

conformitate cu prevederile art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G.nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau

a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și,

instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca

fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

În

redactarea acestui text de lege, anterioară modificării lui prin O.U.G.nr.138/2000,

în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de

apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre

rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea

modificării prevederilor art.297 alin.1 C.proc.civ. a fost aceea de a evita

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi

asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă - fără a fi private

părțile de un grad de jurisdicție -, datorită caracterului devolutiv al căii de

atac al apelului.

Evocarea

fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific

căii ordinare de atac a apelului și, atâta timp cât judecata nu a fost

finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art.297 alin.1

C.proc.civ., modificat prin O.U.G.nr.138/2000, nu poate fi exercitată calea  de

atac a recursului.        În atare situație, decizia prin care a fost anulată

hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru

judecarea în fond, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci

susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea

prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având

caracter definitiv.

Cum,

în speță, pârâtul a declarat recurs împotriva unei hotărâri parțiale, acest

recurs apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Suceava în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanțelor

Publice  împotriva deciziei civile nr.44 din 27 septembrie 2002  a Curții de

Apel Suceava – Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.