ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1144/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

ianuarie 2002 la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României,

Direcția Silvică Olt a solicitat casarea deciziei nr. 599, pronunțată de Curtea

de Conturi a României, secția jurisdicțională. prin care s-a respins recursul său

împotriva sentinței nr. 38 din 309 august 2001, de Colegiul jurisdicțional Olt.

În motivarea recursului, Direcția

Silvică Olt a susținut că, în condițiile rejudecării cauzei, ca urmare a

deciziei nr. 493 din 3 noiembrie 2000 a Curții de Conturi a României, secția

jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional Olt, a pronunțat sentința nr. 38 din

30 august 2001, fără a-și îndeplini rolul activ în aflarea adevărului, iar

soluția pronunțată se întemeiază pe o greșeală gravă, decurgând dintr-o

apreciere eronată a probelor administrate.

Sub acest ultim aspect se susține că

în mod greșit instanța de fond a reținut afirmațiile nefondate ale expertului

contabil, în sensul că prejudiciul nu a fost corect stabilit, deoarece „nu au

fost prezentate condicile de serviciu”.

Recurenta susține că aceste „condici

de serviciu”, pe care unitatea nu le-a prezentat, nu au nici o influență asupra

stabilirii prejudiciului.

Recurenta susține că numitul L.I.,

pădurar nu și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu. privind asigurarea

integrității fondului forestier, fapt stabilit cu ocazia controlului, actul de

control fiind semnat fără obiecțiuni de L.I.

Din probele cauzei Curtea Supremă de

Justiție reține următoarele:

Prin decizia nr. 599 din 8 noiembrie

2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Olt – Slatina, împotriva sentinței

nr. 38 din 30 august 2001, pronunțată în fond după casare, de Colegiul

jurisdicțional Olt, care a anulat decizia de imputare nr. 140 din 26 martie

1997, emisă de Direcția Silvică Slatina.

S-a reținut de secția

jurisdicțională în decizia atacată cu recurs în cauză, că în intervalul 11 – 14

februarie 1997 s-a efectuat o inspecție de fond la cantonul păduraruluui L.I.,

consemnată în actul de control nr. 197 din 17 februarie 1997, prin care se

reține un prejudiciu de 7.613.450 lei.

În cuantumul prejudiciului au fost

incluse nejustificat delicte silvice în valoare de 541.450 lei produse în U.P.

III Reșca, unde se făcuse exploatarea partizilor 181 și 182, de către firma S.,

- actul de control al M.A.P.P.M nr. 2339/AV din 29 iunie 1997 și referatul nr.

3000 din 29 septembrie 1997. În actele sus-citate s-a făcut precizarea că cele

2 partize au fost reprimite la data de 12 februarie 1997, pentru paza acestor parchete.

Instanța a reținut că aceste delicte

nu pot fi imputate în sarcina contestatorului L.I., deoarece acesta nu avea

atribuții de serviciu pentru paza acestor parchete.

Pe de altă parte. instanța a reținut

că nu se pot imputa lui L.I., nici delictele pentru restul prejudiciului,

întrucât unitatea nu a prezentat „condicile de serviciu”, ce trebuiau să fie

completate de pădurar în activitatea sa, prejudiciul neputând fi astfel

stabilit.

Decizia pronunțată de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi este legală și temeinică.

Cât timp s-a reținut culpa unității

în prezentarea documentelor pe baza cărora expertul să stabilească eventualul

prejudiciu și dacă acesta a fost comis de L.I. în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, nu se poate reține că L.I. este responsabil de prejudiciul imputat.

Aceast,. cu atât mai mult, cu cât este stabilit în dosar că organele de poliție

au întocmit mai multe dosare penale privind furturile comise de țiganii rudari

din zonă.

Urmează, deci, a se reține că

decizia secției jurisdicționale, atacate, este legală și temeinică,

neconturându-se lipsa de rol activ a instanței, mai mult neimpunându-se o nouă

expertiză pentru stabilirea cuantumului prejudiciului, cât timp nu se produc

acte pe baza cărora expertul să concluzioneze.

Așa fiind, recursul declarat fiind

neîntemeiat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Silvică Olt, împotriva deciziei nr. 599 din 8 noiembrie 2001 a Curții

de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2003.