ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au luat în examinare recursurile
declarate de C.M. și de Regia Națională a Pădurilor prin Direcția
Silvică Vâlcea împotriva Deciziei nr.294 din 7 iunie 2002 a
Curții de Conturi a României-Secția Jurisdicțională.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenții C.M. personal și asistat de
avocatul M.M.Regia Națională a Pădurilor și Direcția Silvică Vâlcea
ambele reprezentate de juristul R.D., lipsind intimata Curtea de Conturi a
României.
Procedura completă.
Curtea din oficiu a pus în
discuția părților admisibilitatea recursurilor, față de prevederile
art.4 din Legea nr.29/1990, în legătură cu epuizarea căilor administrativ
jurisdicționale.
Avocatul M.M. a declarat că recurentul a
epuizat căile administrativ jurisdicționale, recursul fiind admisibil.
Juristul R.D. a susținut de asemenea că
recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Vâlcea
este admisibil.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Conturi a României – Secția
Jurisdicțională prin Decizia nr.294 din 7 iunie 2002 a respins excepția
tardivității declarării recursurilor jurisdicționale, formulată de
intimatul-contestator C.M. ca neîntemeiată; a admis recursul
jurisdicțional declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva
sentinței nr.2 din 10 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicțional Vâlcea, a
casat sentința atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare;
a respins recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Vâlcea,
împotriva aceleiași sentințe, ca inadmisibil.
Impotriva acestei decizii au declarat
recurs atât C.M., cât și Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică
Vâlcea.
C.M. critică hotărârea atacată pentru
nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, instanța nu a cenzurat
neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.102(1) din Codul muncii
pentru stabilirea răspunderii sale materiale; că prejudiciul Direcției
Silvice Vâlcea nu a fost real și cert, împutându-se și foloasele
nerealizate de unitate, contrar prevederilor art-103(1) din Codul muncii,
vinovați de producerea prejudiciului fiind partenerii comerciali ai
Direcției Silvice Vâlcea, iar nu contestatorul C.M.
Regia Națională a Pădurilor prin Direcția
Silvică Vâlcea critică decizia atacată susținând că a avut calitate de
parte la prima instanță, motiv pentru care a promovat în nume propriu și
recursul jurisdicțional . Mai susține recurenta că a avut
împuternicire și din partea Regiei Naționale a Pădurilor pentru
promovarea recursului jurisdicțional și că a depus dovezi care
atestă imposibilitatea recuperării prejudiciului de la persoanele
juridice care l-au produs, acestea fiind insolvabile.
Recursurile sunt inadmisibile.
In adevăr, potrivit art.82 alin.1 din Legea nr.94/1992 republicată, împotriva
hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de Secția jurisdicțională a Curții de
Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții
Supreme de Justiție.
Dar, potrivit art.4 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ,
actele administrative jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea
căilor administrativ jurisdicționale, în termen de 15 zile de la comunicare, la
Secția de contencios administrativ.
Or, în cauză, nu au fost epuizate căile administrativ jurisdicționale,
potrivit legii, de către nici unul dintre recurenți.
Așadar, recursurile urmează să fie respinse ca inadmisibile.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de C.M. și de Regia Națională a Pădurilor
prin Direcția Silvică Vâlcea împotriva Deciziei nr.294 din 7 iunie 2002 a
Curții de Conturi a României – Secția Jurisdicțională, ca inadmisibile.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 februarie 2003.