ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva
deciziei nr.69 din 15 martie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția
jurisdicțională.
La
apelul nominal s-a prezentat intimata V.M. personal, lipsind recurenta Regia
Națională a Pădurilor, precum și intimata Curtea de Conturi a României.
Procedura
completă.
Intimata
V.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii
atacate, ca legală și temeinică.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
decizia nr.69 pronunțată la data de 15 martie 2002 în dosarul nr.27/2002 Secția
jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat
de Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței nr.47 pronunțată la data de
17 septembrie 2001 în dosarul nr.37/2001 de Colegiul jurisdicțional al Curții
de Conturi.
Pentru
a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a reținut că prin sentința
nr.47 din 17 septembrie 2001 Colegiul jurisdicțional a anulat decizia de
imputare nr.313 din 4 decembrie 2000 emisă de Regia Națională a Pădurilor în
sarcina contestatoarei V.M., cu motivarea că această decizie de imputare a fost
emisă tardiv în raport cu data de 14 august 2000 când conducerea regiei a luat
cunoștință de procesul verbal de constatare a pagubei.
Respingând
recursul jurisdicțional, Secția jurisdicțională a motivat în considerentele
deciziei că procesul verbal de constatare încheiat de organele de control ale
Curții de Conturi a fost înregistrat sub nr.3013 la data de 14 august 2000 la
registratura generală a regiei, ceea ce face dovada că la data respectivă
conducerea acesteia a luat cunoștință de rezultatul controlului și că, în
termen de 60 de zile, putea și trebuia să emită decizia de imputare, lucru pe
care l-a făcut abia la data de 4 decembrie 2000.
Împotriva
acestei soluții a instanței jurisdicționale a formulat recurs Regia Națională
a Pădurilor susținând, în esență, că prevederile legale în materie au fost
aplicate greșit, termenul de emitere a deciziei de imputare curgând de la data
de 10 octombrie 2000 când a fost emisă decizia nr.1 a Curții de Conturi, în
baza căreia unitatea a făcut o verificare în baza căreia a fost emisă decizia
de imputare nr.313 din 4 decembrie 2000 în sarcina persoanei care răspundea de
derularea contractelor și încasărilor pentru exportul de împletituri – ec. V.M.
Recursul
este nefondat.
În
conformitate cu prevederile art.108 alin.2 din Codul muncii, în vigoare la data
respectivă, termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de
zile de la data când cel în drept să emită decizia a luat cunoștință de
producerea pagubei.
Este
necontestat că prin procesul verbal de constatare încheiat la data de 14
august 2000 de către controlori din cadrul Diviziei controlului regiilor
autonome și companiilor naționale a Curții de Conturi a fost înregistrat la
registratura generală a Regiei Naționale a Pădurilor la data de 15 august 2000
sub nr.3013 (fila 104 din dosarul nr.37/2001).
Or,
la fila 31 a procesului verbal se menționează expres întinderea pagubei
(12.368 DEM și 6.294 DEM) constând din refuzuri cantitative și calitative la
exporturile derulate în perioada 1998-1999, precum și că răspunderea pentru
neurmărirea și neinițierea procedurilor de cercetare în vederea stabilirii
răspunderii pentru livrările respective revenea fostului șef al biroului de
marketing V.M.
Având
în vedere că actul respectiv de control emana de la un organ competent legal și
conținea constatări concrete cu privire la existența prejudiciului,
întinderea acestuia și persoana răspunzătoare de producerea acestuia, în mod
judicios au reținut instanțele jurisdicționale că termenul prevăzut de art.108
alin.2 din Codul muncii curgea de la data de 15 august 2000, când actul de
control a fost înregistrat la Regia Națională a Pădurilor.
Împrejurarea
că la data de 10 octombrie 2000 a fost înregistrată decizia nr.1 a
președintelui Secției de control ulterior din cadrul Curții de Conturi în care
se referă, între altele și la paguba respectivă, nu are nici un efect în ceea
ce privește data de la care a curs termenul de emitere a deciziei de imputare
pentru recuperarea pagubei constatate prin procesul verbal nr.3013 din 14
august 2000.
Așa fiind, motivele de
recurs sunt neîntemeiate, urmând ca recursul de față să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva deciziei nr.69 din
15 martie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională, ca
nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.