ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1465/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva
deciziei nr.256 din 31 mai 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională.
La
apelul nominal nominal s-au prezentat: intimații C.I., D.Gh. și R.C.
reprezentați de avocatul P.A., lipsind recurenta Regia Națională a Pădurilor și
intimata Curtea de Conturi a României.
Procedura
completă.
Avocatul
P.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la
plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința nr.65 din 26 noiembrie 2001, Colegiul Jurisdicțional al Curții de
Conturi a admis contestația formulată de C.I., D.Gh. și R.C. împotriva deciziei
de imputare nr.384 din 18 iulie 2001 emisă de Regia Națională a Pădurilor prin
care s-a imputat acestora suma de 23.634.USD prejudiciu plus suma de 70.997.USD
penalități de întârziere, anulând-o ca prematur emisă.
Regia
Națională a Pădurilor a fost obligată la câte 2.000.000 lei cheltuieli de
judecată în favoarea celor trei contestatori.
Instanța
a reținut că între Regia Națională a Pădurilor-Direcția Silvică Reșița și SC”M.S.”SRL
s-a încheiat un contract în baza căruia beneficiarul a plătit în avans marfa
contractată, dar furnizorul nu a livrat-o.
Drept
urmare, Direcția Silvică Reșița a suferit un prejudiciu în sumă de 23.634. USD
plus penalizările aferente și în consecință pentru recuperarea acestora s-a
emis decizia de imputare nr.384 din 18 iunie 2001 de către Regia Națională a
Pădurilor în sarcina directorului C.I., fostului director tehnic D.Gh. și
fostului șef de serviciu investiții R.C.
Pentru
a pronunța sentința susmenționată, instanța a constatat că la data emiterii
deciziei de imputare, Regia era în termen pentru a formula acțiune împotriva
SC”M.S.”SRL pentru recuperarea sumelor plătite în avans fără a se livra marfa
contractată și în aceste condiții s-a considerat că nu au fost îndeplinite
cerințele prevăzute de art.102 din Codul Muncii pentru angajarea răspunderii
materiale, întrucât prejudiciul nu era cert și actual.
Recursul
jurisdicțional declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței
susmenționate a fost respins de Curtea de Conturi- Secția Jurisdicțională prin
decizia nr.256 din 31 mai 2002 și a fost obligată recurenta la plata sumei de
7.500.000 lei cheltuieli judiciare către contestatori.
Pentru
a pronunța această soluție, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a
reținut că decizia de imputare a fost emisă prematur, fără să fie îndeplinite
elementele răspunderii materiale, iar prejudiciul nefiind cert, real și
actual, nu se putea trece la angajarea răspunderii materiale în conformitate cu
Codul Muncii art.102 alin.1 – până la epuizarea căilor civile la instanțele
de drept comun având drept temei răspunderea contractuală. S-a reținut și
faptul că Regia Națională a Pădurilor a acționat în judecată pe SC”M.S.”SRL
pentru a fi obligată la plata sumei de 138.866 USD (prejudiciu + penalizări),
iar Tribunalul București-Secția comercială prin sentința nr.298 din 17 ianuarie
2002 a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta la plata sumei solicitate.
Impotriva
deciziei susmenționate a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor care a
susținut, în esență, că prin emiterea de către Tribunalul București-Secția
comercială a sentinței nr.298 din 17 ianuarie 2002 nu înseamnă că prejudiciul a
fost recuperat, întrucât utilajele și aparatele pentru care s-a plătit
contravaloarea cu ordinul de plată respectiv nu au intrat nici în prezent în
patrimoniul direcției silvice.
S-a
mai susținut că la emiterea deciziei de imputare au fost respectate principiile
răspunderii materiale a salariaților.
Recursul
este nefondat.
Se
reține că suma imputată prin decizia nr.384 din 18 iulie 2001 reprezintă
prejudiciu de 23.634USD produs ca urmare a nerealizării contractului nr.4066
din 11 decembrie 1998 încheiat între Regia Națională a Pădurilor – Direcția
Silvică Reșița și SC”M.S.”SRL în sensul că s-a comandat o marfă și s-a plătit
un avans fără ca ulterior să mai fie livrată, plus contravaloarea
penalităților de întârziere în suma de 70.997 USD rezultate din neîndeplinirea
obligațiilor contractuale.
In
mod corect, ambele instanțe ale Curții de Conturi au reținut că nu poate fi
angajată răspunderea materială a contestatorilor atâta vreme cât recurenta avea
deschisă calea unei acțiuni civile în pretenții.
Din
actele dosarului rezultă că recurenta a promovat o astfel de acțiune împotriva
SC”M.S.” SRL București, acțiune ce a fost admisă de către Tribunalul
București-Secția comercială prin sentința nr.298 din 17 ianuarie 2002 și
obligată pârâta la plata sumei solicitate, iar procesul se află în faza de
executare silită.
In
aceste condiții, câtă vreme la data emiterii deciziei de imputare recurenta era
în termen să formuleze acțiune împotriva debitorului SC”M.S.” SRL pentru
recuperarea sumei plătită în avans și a penalităților de întârziere aferente,
nu se putea trece la angajarea răspunderii materiale în conformitate cu
prevederile Codului Muncii.
Având
în vedere considerentele prezentate, se reține că decizia atacată este legală
și temeinică iar motivele de recurs formulate nu sunt de natură să ducă la
casarea acesteia, astfel încât recursul declarat în cauză urmează să fie
respins ca nefondat.
In
temeiul dispozițiilor art.274 din Codul de procedură civilă, urmează ca
recurenta să fie obligată la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli de
judecată reprezentând onorariu avocat către cei trei intimați.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor împotriva deciziei nr.256 din
31 mai 2002 a Curții de Conturi-Secția Jurisdicțională, ca nefondat.
Obligă
recurenta Regia Națională a Pădurilor la plata sumei de 6.000.000 lei
cheltuieli de judecată către intimații D.Gh., R.C. și C.I.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.