ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1061/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 343 din 14

septembrie 2000, Tribunalul Giurgiu a respins acțiunea formulată de reclamanta,

Direcția Silvică Târgoviște, prin care aceasta solicitase instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta, SC A.N. SA Giurgiu, la plata

sumei de 17.378.107 lei cu titlu de preț pentru diferite materiale de

construcții ce i-au fost livrate.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că factura fiscală depusă de reclamantă nu poartă semnătura

reprezentantului legal al pârâtei.

Apelul declarat de reclamantă și

motivat soluționat de Curtea de Apel București, prin examinarea sentinței în

raport cu prevederile art. 291 alin. (2) C. proc. civ. a fost respins prin

decizia nr. 1247 din 21 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția V comercială, în dosarul nr. 920/2001, cu aceeași motivare –

factura emisă de reclamantă nu îndeplinește condițiile cerute de art. 46 pct. 3

C. com.

Prin aceeași decizie a fost respins

și apelul declarat de Regia Națională a Pădurilor, reținându-se lipsa calității

procesuale a acesteia, deoarece, la fond, părțile litigante au fost Direcția

Silvică Târgoviște și SC A.N. SA Giurgiu.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică București.

Prin motivele scrise, întemeiate în

drept pe prevederile art. 304 pct. 8; 9; 10 și 11 C. proc. civ.

O primă critică este aceea că greșit

a fost respinsă acțiunea prin care Direcția Silvică București și Direcția

Silvică Târgoviște, subunități ale Regiei Naționale a Pădurilor, au chemat în

judecată SC A.N. SA Giurgiu.

Celelalte critici vizează fondul

cauzei, reținându-se, în esență, că acțiunea a fost dovedită, iar instanțele au

reținut greșit că, în lipsa semnăturii pârâtei, factura nu face dovada

obligației sale la plată.

Dat fiind că, prin decizia Curții de

Apel București, apelul Regiei Naționale a Pădurilor a fost respins pentru lipsa

calității sale procesuale, iar, prin motivele de recurs, soluția nu este

criticată sub acest aspect, nu se vor examina criticile de fond ale deciziei,

reținându-se că, în mod corect, s-a reținut lipsa calității procesuale active a

recurentei apelante; astfel că aceasta nu poate promova în cauză nici calea de

atac a recursului.

Față de considerentele ce preced,

Înalta Curte de Casație și Justiție;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor, Direcția Silvică București,

împotriva deciziei nr. 1247 din 21 septembrie 2001 a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 martie 2004.