ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Vâlcea al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2002, a admis

contestația formulată de S.V. și pe cale de consecință, a anulat decizia de

imputare nr. 10/2001, referitoare la obligarea contestatorului, la plata

sumelor de 24.928,47 dolari SUA și 21.981.102 lei, precum și decizia de

imputare nr. 11/2001, privind obligarea la plata sumelor de 4.947,78 dolari SUA

și 37.654.607 lei, ca fiind nelegale și netemeinice.

S-a reținut că la baza deciziei de

imputare nr. 10 din 5 august 2001, au stat raportul nr. 6612/2001, completat cu

un raport suplimentar, acte întocmite de organul de control din cadrul Regiei

Naționale a Pădurilor București, urmare a verificării asupra modului de

încheiere a contractelor nr. 39/1999 și nr. 40/1999, de către Direcția Silvică

Vâlcea, cu SC R. SRL Cluj, filiala Vâlcea, având ca obiect procesarea

buștenilor, în cherestea și vânzarea acestora la export.

Apoi, la baza emiterii deciziei nr.

11 din 17 iulie 2001, a stat referatul nr. 4214 din 8 iunie 2001, întocmit de

șeful biroului contabilitate și referatul nr. 4684 din 31 mai 2002, prin care

s-a antrenat răspunderea materială conjugată în sarcina a cinci salariați,

pentru un prejudiciu de 25.110,07 dolari SUA și 37.654.607 lei.

Dar, Direcția Silvică Vâlcea a

încălcat dispozițiile legale, procedând la emiterea deciziilor de imputare

pentru recuperarea prejudiciilor rezultate din încălcarea clauzelor

contractuale, anterior soluționării definitive a acțiunii civile formulate la

instanța de drept comun.

Totodată, s-a reținut că nu sunt

întrunite cerințele răspunderii materiale, întrucât Direcția Silvică Vâlcea are

titluri executorii definitive față de agenții economici, prin care se acoperă

prejudiciul.

Recursul jurisdicțional declarat

împotriva sentinței, de către Direcția Silvică Vâlcea, a fost respins de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 144 din 11 aprilie 2002,

motivând că nu are calitate procesuală, pentru a figura ca parte în proces.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Regia Națională a Pădurilor și Direcția Silvică Vâlcea, susținând, în

esență: întâi, că această din urmă unitate are calitate procesuală în cauză,

întrucât ea a emis cele două decizii ; în al doilea rând, că hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal, respectiv că instanța nu s-a pronunțat

asupra apărărilor formulate în cauză.

Recursul este fondat, pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea

nr 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi: „Curtea de

Conturi își exercită funcționarea de control asupra modului de formare, de

administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale

sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului

public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

În situația în care, în urma

verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată

fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie

procese-verbale de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care

sunt supuse verificării procurorului financiar și, care, după caz, poate

formula actul de sesizare a Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

Colegiul jurisidicțional, cât și

secția jurisdicțională, potrivit prevederilor cap. IV din Legea nr. 94/1992,

referitor la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, pot fi sesizate

fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act

de imputare, ca urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control

ale Curții de Conturi.

Or, în cauză, nu există un asemena

act de control, obiectul judecății constituindu-l deciziile de imputare emise

de Direcția Silvică Vâlcea, în baza actelor întocmite de organele de control

din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, în temeiul art. 102 C. muncii, care,

potrivit procedurii speciale instituite, sunt de competența instanței

judecătorești de drept comun.

Așa fiind, sentința Colegiului

jurisdicțional, respectiv decizia secției jurisdicționale, au fost pronunțate cu

încălcarea competenței altei instanțe, ceea ce constituie motiv de casare,

potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, urmează a admite

recursul declarat împotriva deciziei nr. 144 din 11 aprilie 2002, a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, a casa hotărârea atacată, precum și sentința

nr. 3 din 10 ianuarie 2002 și a trimite cauza la Tribunalul Vâlcea, pentru

competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Regia Națională a Pădurilor

și de Direcția Silvică Vâlcea, împotriva deciziei nr. 144 din 11 aprilie 2002,

a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2002, a Colegiului jurisdicțional Vâlcea și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Vâlcea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2003.