ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2003

Decizia

nr.1225/2003                                                                                                                  Dosar

nr.4535/2001

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta SNTFM Marfă – Sucursala Cluj

Napoca, împotriva deciziei nr.254 din 15 martie 2001 a Curții de Apel Cluj -

Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

La

apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal

timbrat și că recurenta a solicitat judecarea în lipsă conform art.242.2

c.pr.civ.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține spre

soluționare.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar,constată următoarele:Prin sentința nr.1635 din

13 septembrie 2000 a Tribunalului Cluj-Secția Comercială și de Contencios

Administrativ, a fost admisă în parte acțiunea SNP P. SA București – Sucursala

P. Maramureș, iar pârâta SNTFM CFR MARFĂ Cluj a fost obligată la 11.137.450 lei

despăgubiri pentru marfa lipsă în timpul transportului la destinație, plus

cheltuieli de judecată.

Cererea reclamantei de a se include în despăgubiri valoarea

accizelor, TVA-ului și taxelor de drum a fost respinsă, apreciindu-se că

reclamanta n-a dovedit plata acestor sume.

Apelul reclamantei declarat împotriva acestei swntințe a fost

admis prin decizia civilă nr.254 din 15 martie 2001 a Curții de Apel

Cluj-Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sentința tribunalului

fiind schimbată în sensul că s-a admis în totalitate acțiunea reclamantei,

pârâta fiind obligată la 36.714.725 lei despăgubiri, în valoarea cărora au fost

incluse și accizele, TVA-ul și taxa de drum, acestea făcând parte din

despăgubirile calculate în conformitate  cu dispozițiile art.85.2 din

Regulamentul de Transport CFR.

Nemulțumită de această decizie pârâta a declarat recurs

solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate și menținerea

sentinței de fond.

În esență, recurenta critică modul în care a fost calculat

cuantumul despăgubirilor prin includerea greșită a accizelor, taxei de drum și

TVA în cuantumul lor, taxe datorate numai pentru mărfurile comercializate,

nicidecum pentru cele necomercializate, caz în speță.

În soluționarea celor afirmate recurenta a depus adrese ce emană

de la reclamantă - către sucursalele ei – și de la însăși pârâtă către

subunitățile sale, precum și copia reclamației administrative.

Prin întâmpinare, reclamanta-intimată a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, susținând că prejudiciul a fost corect calculat de

instanța de apel, în concordanță și cu cele stipulate în răspunsul Ministerului

Finanțelor Publice Timiș reclamantei prin aftesa nr.460.689/27 iulie 2001,

atașată întâmpinării.

Recursul esze nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta :

Așa cum a reținut și instanța de apel, potricit dispozițiilor

art.85.2 din Regulamentul CFR, despăgubirea datorată de cărăuș în caz de

pierdere totală sau parțială a mărfii, se stabilește după prețul curent al

mărfii stipulat în factură la care se adaugă tariful de client cu ocazia

transportului mărfii pierdute (teza finală a textului menționat).

Potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 și art.12 alin.1 din OG

3/1992 obligația plății TVA și exigibilitatea ei ia naștere la momentul

efectuării livrării, deci momentul prefării către cărăuș.

De asemenea, în conformitate cu art.16 și 17 din OG 27/2000,

plătitorii de accize pentru produsele petroliere sunt agenții ecnomici

producători și ele se virează la stat în momentul efectuării livrării, ca și

taxa de drum datorată în temeiul Legii 118/1996.

În raport de aceste dispoziții legale, curtea apreciază că

instanța de apel a făcut o corectă apreciere și interpretare a legii atunci

când a reținut în cuantumul despăgubirilor, calculate conform dispozițiilor

art.85.2 din Regulamentul CFR, în categoria „celorlalze sume plătite de client”

și accizele, TVA-ul și taxa de drum ce incumbă furnizorului producător, adică

reclamantei, „clientul” cărăușului la care face referire art.85.2.

În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, decizia din

apel fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta SNTFM MARFĂ – SUCURSALA CLUJ NAPOCA,

împotriva deciziei nr.254 din 15 martie 2001, a Curții de Apel Cluj - Secția

Comercială și de Contencios Administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 27 februarie 2003.