ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2675/2003

S-a luat în examinare, în camera

de consiliu, conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Horezu și

Judecătoria Sectorului 2 București cu privire la soluționarea acțiunii în

pretenții formulate de A.G.împotriva pârâtului N.D.F.

În lipsa

părților care nu au fost citate.

CURTEA,

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

acțiunea înregistrată la Judecătoria Horezu la 5 noiembrie 2002, reclamantul

A.G., domiciliat în comuna Vaideeni, județul Vîlcea, a chemat în judecată pe

pârâtul N.D.F., domiciliat în București, strada Radu de la Afumați nr.31 B,

sectorul 2, cerând ca, prin  hotărârea ce va fi pronunțată, pârâtul să fie

obligat să-i achite suma de 20.000.000 lei contravaloarea lucrărilor de

îmbunătățiri efectuate terenului în suprafață de 21.385 mp, restituit acestuia

prin Ordinul Prefecturii Vîlcea nr.211 din 16 octombrie 2002 și, în caz de

refuz, să i se acorde un drept de  retenție cu privire la teren. Tot prin

acțiune, reclamantul și-a rezervat dreptul de a-și majora pretențiile pe

parcursul procesului.

Judecătoria

Horezu, prin sentința civilă nr.57 din 14 ianuarie 2003, admițând excepția de

necompetență teritorială invocată de pârât, și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, cu

motivarea că în cauză sunt aplicabile prevederile art.5 din C.proc.civ..

Sentința

a rămas definitivă prin nerecurare.

Primind

dosarul, Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr.3068 din 6

mai 2003, la cererea apărătorului pârâtului, care a invocat aplicabilitatea

prevederilor art.13 din C.proc.civ., și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu.

În

motivarea soluției, această din urmă instanță a reținut că în cauză nu sunt

aplicabile nici prevederile art.5 și nici ale art.13 din C.proc.civ. ci

dispozițiile art. 19 din același cod întrucât părțile, prin poziția  procesuală

adoptată în instanță, au convenit ca pricina să fie soluționată de Judecătoria

Horezu.

Și

această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare.

Ivindu-se

conflict negativ de competență între cele două instanțe, dosarul a fost

înaintat Curții Supreme de Justiție – Secția civilă, spre a decide.

Analizând

dosarul cauzei, se constată că obiectul acțiunii privește pretenții de

20.000.000 lei.

Potrivit

art.5 din C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se adresează instanței

din circumscripția teritorială în care își are domiciliul pârâtul (actor

sequitur forum rei).

Norma

juridică înscrisă în art.5 din C.proc.civ. are valoarea unei norme de drept

comun în materia competenței teritoriale. Toate celelalte forme ale competenței

teritoriale nu constituie decât derogări de la principiul enunțat.

În

raport de aceste prevederi legale, în mod corect Judecătoria Horezu a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizată cu judecarea acțiunii

(ridicată de pârât prin întâmpinare) și a pronunțat o soluție de declinare de

competență în favoarea  Judecătoriei Sectorului 2 București.

Cât

privește art.19 din C.proc.civ. invocat de Judecătoria Sectorului 2 București

în sentința de declinare de competență, este de arătat că acest text nu este

aplicabil în cauză întrucât din dosar nu rezultă că ar fi avut loc o înțelegere

efectivă a părților,( în formă scrisă sau orală) cu privire la instanța care să

judece pricina.

Este

important a pune în evidență și faptul că, în timp ce la Judecătoria Horezu,

pârâtul, prin întâmpinare, a cerut declinarea competenței de judecată în

favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în fața acestei din urmă instanțe

nu se verifică existența vreunei  înțelegeri efective între părți cu privire

la  aspectul competenței.

Așa

cum rezultă din preambulul sentinței Judecătoriei Sectorului 1 București, de

fapt nu pârâtul ci apărătorul acestuia a susținut – evident greșit – că,

potrivit art.13 din C.proc.civ., competentă să judece pricina ar fi Judecătoria

Horezu în a cărei rază de activitate este situat terenul din litigiu iar

apărătorul reclamantului a achiesat la susținere.

Discuții

cu privire la competență în raport de obiectul real al acțiunii – pretenții –

nu au avut loc în instanță.

În

sfârșit, mai este de arătat și faptul că reținând aplicarea art.19 din

C.proc.civ., instanța era obligată să dea cuvântul reclamantului și  pârâtului,

prezenți în instanță, spre a   vedea în interesul cui operează pretinsul acord

cu privire la competanța de judecată.

Reținând,

așadar, că, în speță nu a operat o convenție  a părților cu privire la

competența teritorială în sensul art.19 din C.proc.civ., urmează ca dosarul

cauzei să fie trimis, spre soluționare, Judecătoriei Sectorului 2 București –

instanță de drept comun în sensul art.5 din C.proc.civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de

soluționare a litigiului dintre reclamantul A.G.și pârâtul N.D.F. în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2 București, căreia i se trimite dosarul.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.