ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2003

HOTĂRÂRE
12.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat

în examinare contestația în anulare formulată de SC „P” SA Curtea de

Argeș împotriva deciziei nr.2441 din 25 iunie 2002 a Curții Supreme

de Justiție – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat contestatoarea SC „P” SA Curtea de Argeș

reprezentată de avocatul S.I. și intimata SC „H” SA – Sucursala

Hidrocentrale Curtea de Argeș prin consilierul juridic I.V., lipsind

intimatul Ministerul Turismului.

Procedura

completă.

Avocatul

S.I. a solicitat admiterea contestației în anulare, cu referire la

motivele scrise depuse la dosar.

Consilierul

juridic I.V. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca

nefondată.

C

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

contestația în anulare înregistrată la data de 14.10.2002,

contestatoarea SC „P” SA Curtea de Argeș, a solicitat anularea Deciziei

nr.2441 din 25 iunie 2002 pronunțată de către secția

contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție în dosarul

nr.3514/2001, să se dispună rejudecarea recursului în sensul

admiterii acestuia, să se caseze sentința nr.98/FC/2001 a Curții

de Apel Pitești – Secția comercială și de contencios

administrativ și pe fond să se respingă acțiunea, fiind

menținut certificatul de atestare al dreptului de proprietate seria M 08

nr.0157/1993.

Ca

temei juridic al contestației în anulare este invocat textul art.318 Cod

procedură civilă alin.1 Teza II.

A

susținut că împotriva sentinței nr.98/FC/2001, în calitate de

recurentă a formulat șase motive de recurs prin care a invocat nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii pronunțate de secția

comercială și contencios administrativ din Cadrul Curții de Apel

Pitești.

Curtea

Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin

Decizia nr.2441/2002 a admis recursul, a casat sentința și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Se

susține în concret că instanța de recurs nu a analizat primele 4

motive de recurs, că răspunsul dat analizei celor 4 motive s-a

făcut printr-o singură frază și nu reprezintă o

analiză a acestora pentru a se pretinde că s-a dat răspuns.

Verificând

susținerile contestatoarei, Curtea reține că prin acțiunea

formulată la Curtea de Apel Pitești – secția comercială

și contencios administrativ, reclamanta SC „H” SA – Sucursala

Hidrocentrale Curtea de Argeș a solicitat anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu

seria M 08 nr.0157/1993.

Prin

sentința nr.98/FC/2002 instanța de fond a admis în parte

acțiunea și a anulat în parte certificatul în litigiu pentru

suprafețele de 21.622 m.p. aferente cabanei „Cumpăna” și 3612 m.p.

aferente cabanei „Valea cu pești”.

Curtea

Supremă de Justiție – secția contencios administrativ prin

decizia nr.2441/2002 a respins recursul Ministerului Turismului ca fiind

declarat de o persoană fără să fi avut mandat din partea

Ministrului, și a admis recursul declarat de SC „P” SA, a casat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

S-a

precizat în considerentele acestei decizii că primele patru motive de

recurs reprezintă reluarea unor apărări formulate la

instanța de fond care au fost soluționare în mod legal și aceste

motive sunt: că sucursalele SC „H”SA nu au personalitate juridică,

că și acțiunea și reclamația administrativă au

fost făcute deci de un agent economic care nu are calitate procesuală,

apoi că nu a fost chemată în judecată și SC „P”SA ci numai

Ministerul Turismului, că acțiunea a fost formulată tardiv.

Cum

în sentința nr.98/FC/2001 s-au lămurit aceste critici și anume

că SC „H” SA a emis decizii de delegare de competență a sucursalelor,

după cum s-a  făcut dovada că reclamanta a luat la

cunoștință de certificatul în litigiu la data de 5.12.2000, deci

s-a demonstrat că reclamația administrativă și

acțiunea sunt în termen, în recurs Curtea Supremă de Justiție a

sintetizat respingerea acestora ca fiind corect soluționate și

motivate în instanța de fond.

Contestația

în anulare nu este fondată.

Potrivit

art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând

recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Contestația

în anulare specială poate fi exercitată numai în condiții

limitativ prevăzute în textul menționat.

Contestația

în anulare, teza precizată în prezenta acțiune, poate fi

exercitată numai în situația în care instanța a dispus

respingerea recursului. Această concluzie se desprinde cu claritate chiar

din textul art.318 Cod procedură civilă, astfel că dacă

este o casare totală partea nu are deschisă calea contestației

în anulare, căci ea poate repune în discuție cu ocazia

rejudecării, toate motivele invocate.

Pe

de altă parte pentru o folosire corectă a acestei căi

extraordinare și a acestui motiv – omisiunea analizei unui motiv de

recurs, Curtea Supremă de Justiție constată că

instanța de recurs este îndreptățită să-i

răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun,

scop în care poate grupa diferitele argumente.

De

aceea trebuie a nu se face confuzie între argumente și motive de recurs,

după cum neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu

constituie, prin ea însăși, o omisiune în sensul art.318 Cod

procedură civilă, dacă instanța a răspuns la motivele

de casare printr-un considerent comun.

În

cauză, se constată că sentința a fost casată în

întregime și că instanța printr-un considerent comun a

răspuns la motivele ce se pretind a fi fost omise de a fi analizate.

Nefiind

întrunite cerințele art.318 Cod procedură civilă,

contestația în anulare se va respinge ca nefondată.

Respinge

contestația în anulare formulată de Societatea comercială „P” SA

Curtea de Argeș împotriva deciziei nr.2441 din 25 iunie 2002 a Curții

Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, ca

nefondată.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2532/2003
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamanții M.I. și D.M.împotriva deciziei nr.2169/R din 9 iulie 2002 a Tribunalului Argeș – Secția civilă. La apelul nominal se prezintă revizuientul M.I., personal, precum și intimat
ÎCCJ 2004-05-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2013/2004
ei calității procesuale pasive a SC P. SA și excepția tardivității acțiunii. Curtea de Apel Pitești constatând că reclamanta nu are calitate procesuală activă și că în procesele care se referă la dreptul de proprietate asupra terenurilor, d
ÎCCJ 2003-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 822/2003
R O M Â N I A CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE SECȚIA CIVILĂ D E C I Z I A NR.822 DOSAR NR.3938/2001 S-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Mușătești împotriva deciziei nr.3581/R din 18 decembrie 2000 a Curții de Ap
ÎCCJ 2005-06-09
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 312/F/C din 17 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4426/F/CONT/2003, Curtea de Apel Pitești, se
ÎCCJ 2007-03-21
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1684/2007
tă oricând, astfel cum prevăd și dispozițiile Legii privind fondul funciar nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 247/2005. De altfel, a mai precizat reclamantul, la 17 februarie 2005 el a invocat în cadrul dosarului n
Sursă