ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare contestația în anulare formulată de SC „P” SA Curtea de
Argeș împotriva deciziei nr.2441 din 25 iunie 2002 a Curții Supreme
de Justiție – Secția de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat contestatoarea SC „P” SA Curtea de Argeș
reprezentată de avocatul S.I. și intimata SC „H” SA – Sucursala
Hidrocentrale Curtea de Argeș prin consilierul juridic I.V., lipsind
intimatul Ministerul Turismului.
Procedura
completă.
Avocatul
S.I. a solicitat admiterea contestației în anulare, cu referire la
motivele scrise depuse la dosar.
Consilierul
juridic I.V. a solicitat respingerea contestației în anulare, ca
nefondată.
C
U R T E A
Asupra
contestației în anulare de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
contestația în anulare înregistrată la data de 14.10.2002,
contestatoarea SC „P” SA Curtea de Argeș, a solicitat anularea Deciziei
nr.2441 din 25 iunie 2002 pronunțată de către secția
contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție în dosarul
nr.3514/2001, să se dispună rejudecarea recursului în sensul
admiterii acestuia, să se caseze sentința nr.98/FC/2001 a Curții
de Apel Pitești – Secția comercială și de contencios
administrativ și pe fond să se respingă acțiunea, fiind
menținut certificatul de atestare al dreptului de proprietate seria M 08
nr.0157/1993.
Ca
temei juridic al contestației în anulare este invocat textul art.318 Cod
procedură civilă alin.1 Teza II.
A
susținut că împotriva sentinței nr.98/FC/2001, în calitate de
recurentă a formulat șase motive de recurs prin care a invocat nelegalitatea
și netemeinicia hotărârii pronunțate de secția
comercială și contencios administrativ din Cadrul Curții de Apel
Pitești.
Curtea
Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin
Decizia nr.2441/2002 a admis recursul, a casat sentința și a trimis
cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Se
susține în concret că instanța de recurs nu a analizat primele 4
motive de recurs, că răspunsul dat analizei celor 4 motive s-a
făcut printr-o singură frază și nu reprezintă o
analiză a acestora pentru a se pretinde că s-a dat răspuns.
Verificând
susținerile contestatoarei, Curtea reține că prin acțiunea
formulată la Curtea de Apel Pitești – secția comercială
și contencios administrativ, reclamanta SC „H” SA – Sucursala
Hidrocentrale Curtea de Argeș a solicitat anularea parțială a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu
seria M 08 nr.0157/1993.
Prin
sentința nr.98/FC/2002 instanța de fond a admis în parte
acțiunea și a anulat în parte certificatul în litigiu pentru
suprafețele de 21.622 m.p. aferente cabanei „Cumpăna” și 3612 m.p.
aferente cabanei „Valea cu pești”.
Curtea
Supremă de Justiție – secția contencios administrativ prin
decizia nr.2441/2002 a respins recursul Ministerului Turismului ca fiind
declarat de o persoană fără să fi avut mandat din partea
Ministrului, și a admis recursul declarat de SC „P” SA, a casat
sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
S-a
precizat în considerentele acestei decizii că primele patru motive de
recurs reprezintă reluarea unor apărări formulate la
instanța de fond care au fost soluționare în mod legal și aceste
motive sunt: că sucursalele SC „H”SA nu au personalitate juridică,
că și acțiunea și reclamația administrativă au
fost făcute deci de un agent economic care nu are calitate procesuală,
apoi că nu a fost chemată în judecată și SC „P”SA ci numai
Ministerul Turismului, că acțiunea a fost formulată tardiv.
Cum
în sentința nr.98/FC/2001 s-au lămurit aceste critici și anume
că SC „H” SA a emis decizii de delegare de competență a sucursalelor,
după cum s-a făcut dovada că reclamanta a luat la
cunoștință de certificatul în litigiu la data de 5.12.2000, deci
s-a demonstrat că reclamația administrativă și
acțiunea sunt în termen, în recurs Curtea Supremă de Justiție a
sintetizat respingerea acestora ca fiind corect soluționate și
motivate în instanța de fond.
Contestația
în anulare nu este fondată.
Potrivit
art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este
rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând
recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestația
în anulare specială poate fi exercitată numai în condiții
limitativ prevăzute în textul menționat.
Contestația
în anulare, teza precizată în prezenta acțiune, poate fi
exercitată numai în situația în care instanța a dispus
respingerea recursului. Această concluzie se desprinde cu claritate chiar
din textul art.318 Cod procedură civilă, astfel că dacă
este o casare totală partea nu are deschisă calea contestației
în anulare, căci ea poate repune în discuție cu ocazia
rejudecării, toate motivele invocate.
Pe
de altă parte pentru o folosire corectă a acestei căi
extraordinare și a acestui motiv – omisiunea analizei unui motiv de
recurs, Curtea Supremă de Justiție constată că
instanța de recurs este îndreptățită să-i
răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun,
scop în care poate grupa diferitele argumente.
De
aceea trebuie a nu se face confuzie între argumente și motive de recurs,
după cum neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu
constituie, prin ea însăși, o omisiune în sensul art.318 Cod
procedură civilă, dacă instanța a răspuns la motivele
de casare printr-un considerent comun.
În
cauză, se constată că sentința a fost casată în
întregime și că instanța printr-un considerent comun a
răspuns la motivele ce se pretind a fi fost omise de a fi analizate.
Nefiind
întrunite cerințele art.318 Cod procedură civilă,
contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
contestația în anulare formulată de Societatea comercială „P” SA
Curtea de Argeș împotriva deciziei nr.2441 din 25 iunie 2002 a Curții
Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, ca
nefondată.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.