ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2013/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 februarie 2001, reclamanta SC H. SA, sucursala H. Argeș, a solicitat

anularea parțială a certificatului de proprietate M 08 nr. 0157, emis la data

de 25 august 1993 de către Ministerul Turismului, pentru SC P. SA Curtea de

Argeș.

În motivarea cererii, s-a arătat că

certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a fost emis

pentru suprafața de 104.349 mp teren, care include suprafața de 21.682 mp la

obiectivul C. și 8.800 mp la obiectivul cabana V.P., suprafețe ce aparțin

reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 98 F/C din

20 iunie 2001, Curtea de Apel Pitești a admis în parte acțiunea, a anulat în

parte certificatul de proprietate asupra terenurilor seria M 08 nr. 0157 din 25

august 1993, emis de Ministerul Turismului, pentru suprafața de 21.622 mp

aferentă cabanei C. și 3.612 mp aferentă cabanei V.P.

Prin decizia nr. 2441 din 25 iunie

2002, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul declarat de Ministerul

Turismului, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală și a admis

recursul declarat de SC P. SA împotriva aceleiași sentințe, pe care a casat-o

și a trimis-o, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

În urma trimiterii spre rejudecare,

SC P. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale active, pentru motivul

că cererea de chemare în judecată a fost formulată de SC H. SA, sucursala H.

Argeș, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC P. SA și excepția

tardivității acțiunii.

Curtea de Apel Pitești constatând că

reclamanta nu are calitate procesuală activă și că în procesele care se referă

la dreptul de proprietate asupra terenurilor, despre care se susține că face

parte din domeniul public al statului reprezentant, este Ministerul Finanțelor

Publice, prin sentința civilă nr. 161 F/C din 2 iulie 2003, a respins acțiunea

formulată de SC H. SA, sucursala H. Argeș.

Împotriva hotărârii a declarat

recurs SC H. SA, sucursala H. Curtea de Argeș, pentru motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 12 alin. (4) din

Legea nr. 213/1998, că reclamanta era titularul dreptului de administrare și

are calitate procesuală activă.

Recurenta a susținut că prin

emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, i-a

fost vătămat dreptul de administrare, obținut în baza Legii nr. 213/1998, prin

H.G. nr. 627/2000 Anexa nr. 8.

Examinând sentința recurată, în

raport cu critica formulată, probele administrate și dispozițiile legale

incidente în cauză, constată că recursul este întemeiat și urmează să fie

admis.

În cauză, este de necontestat și

dovedit că terenul în litigiu se află în proprietatea statului.

Prin certificatul de atestare a

dreptului de proprietate seria M 08 nr. 0157 din 25 august 1993, terenul a

ieșit din administrarea reclamantei și a intrat în proprietatea SC P. SA

Potrivit art. 12 pct. 4 din Legea

nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, „ în

litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui

drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de

proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația

să arate instanței, cine se titularul dreptului de proprietate, potrivit

Codului de procedură civilă”.

Cum dreptul de administrare este un

atribut al dreptului de proprietate, care conferă titularului posibilitatea de

a exercita, atât posesia, cât și folosința dreptului, elemente prin intermediul

cărora se realizează administrarea bunului, rezultă că, în speță sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 213/1998.

Obiectul litigiului vizează anularea

unui act administrativ, prin al cărui conținut, beneficiarul este vătămat în

exercitarea dreptului său de administrare.

Instanța nefiind învestită cu o

acțiune în revendicare, nu este necesar a fi luată în discuție, calitatea de

proprietar a părților, ci împrejurarea că reclamanta este stânjenită în

exercitarea dreptului său de administrare.

Or, pentru apărarea dreptului de

administrare, se cere ca orice drept real conferă titularului puterea de a-și

exercita în mod direct prerogativele, fără concursul altei persoane, este

corectă promovarea acțiunii, prin care se protejează un astfel de drept, de

către titularul lui, și nu de către Stat, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Întrucât în cauză s-a dat o

interpretare eronată a art. 12 pct. 4 din Legea nr. 213/1998, urmează ca pentru

considerentele expuse mai sus, recursul să fie admis, în sensul trimiterii

cauzei, la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de SC H.

SA, sucursala H. Curtea de Argeș, împotriva sentinței civile nr. 161 F/C din 2

iulie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2004.