ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2013/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2001, reclamanta SC H. SA, sucursala H. Argeș, a solicitat anularea parțială a certificatului de proprietate M 08 nr. 0157, emis la data de 25 august 1993 de către Ministerul Turismului, pentru SC P. SA Curtea de Argeș. În motivarea cererii, s-a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat a fost emis pentru suprafața de 104.349 mp teren, care include suprafața de 21.682 mp la obiectivul C. și 8.800 mp la obiectivul cabana V.P., suprafețe ce aparțin reclamantei. Prin sentința civilă nr. 98 F/C din 20 iunie 2001, Curtea de Apel Pitești a admis în parte acțiunea, a anulat în parte certificatul de proprietate asupra terenurilor seria M 08 nr. 0157 din 25 august 1993, emis de Ministerul Turismului, pentru suprafața de 21.622 mp aferentă cabanei C. și 3.612 mp aferentă cabanei V.P.

Prin decizia nr. 2441 din 25 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul declarat de Ministerul Turismului, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală și a admis recursul declarat de SC P. SA împotriva aceleiași sentințe, pe care a casat-o și a trimis-o, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond. În urma trimiterii spre rejudecare, SC P. SA a invocat excepția lipsei calității procesuale active, pentru motivul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de SC H. SA, sucursala H. Argeș, excepția lipsei calității procesuale pasive a SC P. SA și excepția tardivității acțiunii.

Curtea de Apel Pitești constatând că reclamanta nu are calitate procesuală activă și că în procesele care se referă la dreptul de proprietate asupra terenurilor, despre care se susține că face parte din domeniul public al statului reprezentant, este Ministerul Finanțelor Publice, prin sentința civilă nr. 161 F/C din 2 iulie 2003, a respins acțiunea formulată de SC H. SA, sucursala H. Argeș. Împotriva hotărârii a declarat recurs SC H. SA, sucursala H. Curtea de Argeș, pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, că reclamanta era titularul dreptului de administrare și are calitate procesuală activă.

Recurenta a susținut că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat, i-a fost vătămat dreptul de administrare, obținut în baza Legii nr. 213/1998, prin H.G. nr. 627/2000 Anexa nr. 8. Examinând sentința recurată, în raport cu critica formulată, probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este întemeiat și urmează să fie admis. În cauză, este de necontestat și dovedit că terenul în litigiu se află în proprietatea statului. Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr. 0157 din 25 august 1993, terenul a ieșit din administrarea reclamantei și a intrat în proprietatea SC P. SA Potrivit art. 12 pct. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, „ în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu.

În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței, cine se titularul dreptului de proprietate, potrivit Codului de procedură civilă”. Cum dreptul de administrare este un atribut al dreptului de proprietate, care conferă titularului posibilitatea de a exercita, atât posesia, cât și folosința dreptului, elemente prin intermediul cărora se realizează administrarea bunului, rezultă că, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 213/1998. Obiectul litigiului vizează anularea unui act administrativ, prin al cărui conținut, beneficiarul este vătămat în exercitarea dreptului său de administrare.

Instanța nefiind învestită cu o acțiune în revendicare, nu este necesar a fi luată în discuție, calitatea de proprietar a părților, ci împrejurarea că reclamanta este stânjenită în exercitarea dreptului său de administrare. Or, pentru apărarea dreptului de administrare, se cere ca orice drept real conferă titularului puterea de a-și exercita în mod direct prerogativele, fără concursul altei persoane, este corectă promovarea acțiunii, prin care se protejează un astfel de drept, de către titularul lui, și nu de către Stat, prin Ministerul Finanțelor Publice. Întrucât în cauză s-a dat o interpretare eronată a art. 12 pct. 4 din Legea nr. 213/1998, urmează ca pentru considerentele expuse mai sus, recursul să fie admis, în sensul trimiterii cauzei, la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de SC H. SA, sucursala H. Curtea de Argeș, împotriva sentinței civile nr. 161 F/C din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2004.