ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A. SA, prin acțiunea

formulată și înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, la data de 28 noiembrie 2001, sub nr. F/C/231/2002, a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală

a Finanțelor Publice Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța și

în contradictoriu cu pârâții, să se dispună anularea deciziei nr. 1712 din 25

octombrie 2001 și a procesului-verbal de control din 31 iulie 2001.

A precizat reclamanta că pârâții cu

încălcarea prevederilor H.G. nr. 796/2000, au stabilit în sarcina sa o

obligație bugetară totală de 1.348.257.763 lei, că înțelege să conteste și

sancțiunea contravențională, respectiv procesul-verbal de contravenție nr.

0834625 din 30 iulie 2001. A mai susținut că pârâții au refuzat să analizeze și

să aplice suspendarea la plata obținută de la Ministerul Finanțelor, stabilind

în acest mod o datorie în mod nelegal.

Instanța sesizată a soluționat prin

încheierea de ședință din 18 martie 2002, excepția de necompetență materială,

privind contestarea amenzii contravenționale, fiind admisă și declinată această

cerere pentru competentă soluționare, la Judecătoria Pitești.

Prin sentința nr. 53/F/C din 29

aprilie 2002 a fost admisă acțiunea reclamantei, anulată în totalitate decizia

nr. 1712/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și în parte

procesul-verbal, pentru suma de 1.346.257.763 lei, încheiat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Pentru a pronunța această soluție,

secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești a

reținut că organele de control și apoi, Ministerul Finanțelor Publice, prin

decizia criticată, au nesocotit atât prevederile H.G. nr. 796/2000, cât și

aprobarea cu nr. 444838 din 29 decembrie, 1999 privind eșalonarea la plata

acordată de Ministerul Finanțelor Publice, deși reclamanta a respectat

condițiile cerute pentru această eșalonare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, în nume propriu

și reprezentând interesele Ministerului Finanțelor Publice, solicitând casarea

hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mai exact

că H.G. nr. 796/2000 se aplică din momentul apariției unor cereri concrete de

cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni, instanța aplicând greșit acest act

normativ, după cum greșit a înlăturat susținerea privind aplicarea art. 82

alin. (14) din O.G. nr. 11/1996.

Analizând recursul sub aspectul

motivelor de casare invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, conform

considerentelor ce se vor expune.

În speță, problema de rezolvat este

aceea dacă sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 796/2000, respectiv dacă

reclamanta datorează majorări de întârziere pentru debitele existente la 30

iunie 2000, dacă plățile efectuate de reclamantă după această dată acopereau

debite curente sau anterioare, în final dacă are o datorie la buget de

1.346.257.763 lei, cum susțin recurenții pârâți.

Potrivit art. 2 din H.G. nr.

796/2000, se aprobă eșalonarea la plată a obligațiilor bugetare certificate de

către creditorii bugetari, existente la 30 iunie 2000, și scutirea de la plata

majorărilor de întârziere aferente acestora, pentru reclamantă, în vederea

sporirii atractivității societății comerciale la privatizare.

Se mai constată că reclamanta a

obținut aprobarea eșalonării la plată a sumei totale de 16.820.831.877 lei,

începând cu 30 iunie 2000, aprobare dată de Ministerul Finanțelor Publice, sub

nr. 444838/1999.

Este o realitate că prin H.G. nr.

796/2000 a fost aprobată hotărârea privind strategia de privatizare a

reclamantei, iar conform certificatului de provatizare nr. 11, privatizarea s-a

realizat la 7 decembrie 2001.

Aceste argumente demonstrează că

H.G. nr. 729/2000 avea deplină aplicabilitate, astfel că în mod nelegal pârâtele.recurente

au nesocotit prevederile acesteia.

Curtea constată, deci, că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în acest sens fiind și

Convenția nr. 181 din 13 decembrie 2002 încheiată de Ministerul Finanțelor

Publice și reclamantă, prin care în baza documentației întocmite, reclamanta a

fost scutită de plata majorărilor de întârziere și penalități de întârziere.

În conformitate cu considerentele

expuse, se va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Argeș, în nume propriu și

reprezentând interesele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței

nr. 53/F/C din 29 aprilie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 mai 2003.