ÎCCJ, Decizia nr. 595/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Inculpatul R.C.A., condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a declarat recurs împotriva deciziei

penale nr. 620 din 20 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul

nr. 9541/2002.

La termenul din 29 septembrie 2003,

fixat pentru judecarea recursului, inculpatul a recuzat pe toți judecătorii

Curții de Apel Timișoara, precum și pe judecătorii celorlalte instanțe din raza

acestei curți de apel.

Ca urmare, dosarul a fost înaintat,

în vederea soluționării cererii de recuzare, la Curtea Supremă de Justiție,

secția penală.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, prin încheierea nr. 97 din 3 octombrie 2003, a respins cererea de

recuzare, ca nefondată, cu motivarea că din actele dosarului nu rezultă că

judecătorii de la instanțele vizate de petiționar s-ar afla în vreunul din

cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 și urm. C. proc. pen.,

precum și că petiționarul nici nu s-a conformat cerințelor referitoare la

indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare

judecător, așa cum se prevede în art. 52 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs.

În adevăr, potrivit art. 52 alin.

(7) C. proc. pen., „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată

numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării”.

Or, din data menționată pe ștampila

Poștei din Timișoara de pe plicul aflat la fila 5 din dosarul instanței de

recurs, rezultă în mod evident că inculpatul a expediat cererea de recurs abia

la 27 octombrie 2003, deși încheierea vizată a fost pronunțată la 3 octombrie

2003.

Așa fiind, se constată că inculpatul

a declarat recurs, împotriva încheierii menționate, cu vădita depășire a

termenului de 48 de ore, calculat din momentul pronunțării, în care poate fi

exercitată această cale de atac.

În consecință, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a se

respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia să

plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de inculpatul R.C.A. împotriva încheierii nr. 97 din 3 octombrie 2003,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr.

4359/2003.

Obligă pe inculpat să plătească

statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi

avansați din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2003.