ÎCCJ, Decizia nr. 296/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 9 iulie 2004, M.R.,

inculpat în dosarul nr. 1090/P/F/2004 al Curții de Apel Brașov, secția penală,

a formulat, prin apărătorul său, cerere de recuzare a tuturor judecătorilor de

la acea curte de apel.

Ca urmare, prin încheierea de

ședință din 9 iulie 2004, Curtea de Apel Brașov a dispus înaintarea dosarului

la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării cererii de

recuzare formulate de inculpat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin încheierea nr. 186 din 19 iulie 2004, a respins cererea de

recuzare ca nefondată, motivându-se că aceasta nu întrunește cerințele înscrise

în art. 52 C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a indicat în mod concret,

pentru fiecare judecător în parte, de la toate secțiile Curții de Apel Brașov,

cazurile de incompatibilitate ce le are în vedere, ci s-a limitat doar la

referiri în sensul că magistrații respectivi ar fi lipsiți de obiectivitate.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs.

Recursul este inadmisibil.

În adevăr, prin alin. (7) al art. 52

C. proc. pen., abrogat prin O.U.G. nr. 55/2004, publicată în Monitorul Oficial

nr. 592 din 1 iulie 2004, s-a prevăzut că „încheierea prin care s-a respins

recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul

pronunțării”.

Dar, în urma abrogării alineatului

menționat, încheierea prin care s-a respins recuzarea a rămas supusă

reglementării cu caracter general, de la art. 385

1

alin. (2) C.

proc. pen., în conformitate cu care „încheierile pot fi atacate cu recurs numai

o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, pot fi atacate separat cu recurs”.

Așa fiind și cum, prin nici o

dispoziție a legii, nu se mai prevede că încheierea prin care a fost respinsă

cererea de recuzare ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul

declarat în cauză de inculpatul M.R. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea

acestuia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul M.R. împotriva încheierii nr. 186 din 19 iulie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 4072/2004.

Obligă pe inculpat să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

15 noiembrie 2004.