ÎCCJ, Decizia nr. 238/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 iulie 2004, I.T.,

inculpat în dosarul nr. 3552/2004 al Tribunalului Alba, a declarat, prin

apărător, că recuză pe toți judecătorii acelui tribunal, precum și întregul

corp de magistrați ai Curții de Apel Alba-Iulia, fără să precizeze motivele pe

care le invocă.

Prin încheierea din aceeași zi,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a dispus înaintarea dosarului Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării cererii de

recuzare.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin încheierea nr. 180 din 7 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr.

3892/2004, a respins cererea de recuzare, ca nefondată, cu motivarea că aceasta

nu întrunește condițiile referitoare la recuzarea întregii instanțe, prevăzute

în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a indicat în mod

concret, pentru fiecare judecător din instanța vizată, cazurile de

incompatibilitate avute în vedere, ci s-a limitat doar la susținerea că

magistrații instanței respective ar fi lipsiți de obiectivitate.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

Prin alin. (7) al art. 52 C. proc.

pen., abrogat prin art. unic al O.U.G. nr. 55/2004, publicată în Monitorul

Oficial nr. 592 din 1 iulie 2004, se prevedea că „încheierea prin care s-a

respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din

momentul pronunțării”.

Or, în urma abrogării alineatului

menționat, încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă reglementării

cu caracter general, de la art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., în

conformitate cu care „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate separat cu recurs”.

Așa fiind și cum, prin nici o

dispoziție a legii, nu se mai prevede că încheierea prin care a fost respinsă

cererea de recuzare ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul

declarat de inculpatul I.T. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea

acestuia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul I.T. împotriva încheierii nr. 180 din 7 iulie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr.

3892/2004.

Obligă pe inculpat să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

20 septembrie 2004.