ÎCCJ, Decizia nr. 238/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 iulie 2004, I.T., inculpat în dosarul nr. 3552/2004 al Tribunalului Alba, a declarat, prin apărător, că recuză pe toți judecătorii acelui tribunal, precum și întregul corp de magistrați ai Curții de Apel Alba-Iulia, fără să precizeze motivele pe care le invocă. Prin încheierea din aceeași zi, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării cererii de recuzare. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 180 din 7 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3892/2004, a respins cererea de recuzare, ca nefondată, cu motivarea că aceasta nu întrunește condițiile referitoare la recuzarea întregii instanțe, prevăzute în art. 52 alin. (5) C. proc.

pen., deoarece inculpatul nu a indicat în mod concret, pentru fiecare judecător din instanța vizată, cazurile de incompatibilitate avute în vedere, ci s-a limitat doar la susținerea că magistrații instanței respective ar fi lipsiți de obiectivitate. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs. Recursul nu este admisibil. Prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin art. unic al O.U.G. nr. 55/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 592 din 1 iulie 2004, se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării”. Or, în urma abrogării alineatului menționat, încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă reglementării cu caracter general, de la art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen., în conformitate cu care „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”. Așa fiind și cum, prin nici o dispoziție a legii, nu se mai prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat de inculpatul I.T. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.T. împotriva încheierii nr. 180 din 7 iulie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3892/2004. Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi, 20 septembrie 2004.