ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5390/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții P.E., P.V. și

A.A. au chemat în judecată Consiliul Local Galați și Primăria Galați solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună retrocedarea imobilului

situat în Galați, casă de locuit și teren în suprafață de 454,24 mp, cu

evacuarea celor  ce-l ocupă la data judecății, imobil expropriat prin Decretul

nr. 679/1963.

În cauză a formulat cerere de intervenție în

interes propriu V.A., în calitate de chiriaș al imobilului, solicitând plata

contravalorii investițiilor făcute.

Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 151

din 13 martie 2002, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în

contradictoriu cu Primăria Galați și Consiliul Local Galați, a admis cererea de

intervenție formulată de V.A., a dispus retrocedarea către reclamanți, de către

pârâții Consiliul Local Galați și Primăria Galați, a imobilului situat în

Galați, cu o suprafață aferentă de 451,14 mp; a respins ca nefondat capătul de

cerere privind evacuarea; a obligat pârâții Consiliul Local Galați și Primăria

Galați la plata sumei de 68.966.927 lei cu titlu de pretenții către

intervenientul V.A.

S-a reținut, în temeiul prevederilor art. 35 din

Legea nr. 33/1994, că scopul exproprierii nu a fost realizat, fiind posibilă

admiterea acțiunii, iar cu referire la cererea de intervenție, a fost dovedită

efectuarea unor lucrări de întreținere și îmbunătățiri, intervenientul trebuind

a fi despăgubit.

Prin decizia civilă nr. 57 din 18 septembrie 2002

Curtea de Apel Galați, a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul

Local al Municipiului Galați și intervenientul V.A., împotriva sentinței civile

nr. 151 din 13 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut următoarele:

Deși este adevărat că, față de prevederile art.

30 din Legea nr. 114/1996, chiriașul poate să ceară contravaloarea lucrărilor

efectuate, cu condiția însă de a avea acordul proprietarului, în speță, rezultă

că acestea au fost acceptate, profitând, indirect, proprietarului.

Cum pârâta a cerut numai respingerea acțiunii,

nu poate fi primită în apel cererea de obligare a reclamanților la plata

despăgubirilor inițial primite.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Consiliul Local al Municipiului Galați, prin Primar, fără a-l întemeia pe

vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susținând

că instanțele nu au analizat corespunzător probele administrate, din expertiza

tehnică efectuată în cauză rezultând, dimpotrivă, că, la efectuarea lucrărilor,

intervenientul a neglijat comunicarea cu proprietarul și nu există nici un act

prin care Primăria să-și dea acordul pentru execuție.

Prin hotărârea dată astfel, mai arată recurenta,

deși a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului este obligată nelegal

și la plata sumei respective, către chiriaș, soluția în acest mod profitând pe

nedrept reclamanților care beneficiază de îmbunătățirile aduse de chiriaș.

Pe de altă parte, instanța de fond a respins

nejustificat excepțiile de litispendență și autoritate de lucru judecat, iar în

ce privește preluarea de către stat a imobilului, prin expropriere, reclamanții

au primit despăgubiri.

Recursul este fondat în parte, potrivit celor ce

urmează.

În ce privește capătul de cerere privind

retrocedarea în proprietate, acțiunea a fost întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 – în acest cadru, fiind soluționată,

corect, cauza, câtă vreme, scopul de utilitate publică al actului de

expropriere, stabilit prin Decretul nr. 779/1963, nu a fost realizat – imobilul

existând, neafectat fiind de alte lucrări de utilitate publică.

În acest cadru legal, împrejurarea că

reclamanții (sau antecesorii acestora) au primit despăgubiri, nu poate

constitui un argument pentru respingerea acțiunii, ci, cel mult, obiectul

separat al unei cereri de restituire a despăgubirilor, cerere care, în cauză,

nu a fost formulată.

Ca atare, acest motiv de recurs nu poate fi

primit.

Recursul este însă fondat, în ce privește

soluționarea cererii de intervenție.

Sub un prim aspect, este de observat că această

cerere  în bună parte este informă, fără a se invoca vreun temei juridic pentru

fondul dreptului dedus judecății și fără a se indica partea a cărei obligare la

plată se solicită, rezultând, din motivare numai că, pretențiile au legătură cu

acțiunea reclamanților.

În ce privește obiectul dedus judecății,

intervenienta pretinde stabilirea unui drept de creanță și, corespunzător, a

unui drept de retenție până la achitarea sumei.

Așa fiind, evident și în lipsa unor alte

precizări formulate procedural, finalitatea cererii formulate astfel, nu poate

avea în vedere decât situația în care s-ar admite capătul de cerere din

acțiunea introductivă privind evacuarea din imobil numai atunci, de principiu,

existând rațiunea stabilirii unui drept de retenție, născându-se și dreptul la

plata contravalorii eventualelor investiții aduse, în calitate de chiriaș. Or,

în speță cererea de evacuare a fost respinsă.

Din aceste perspective, obligarea pârâților în

acest sens apare ca lipsită de fundament juridic, în plus specificul acțiunii

de față vizând nu un raport locativ reglementat de Legea nr. 114/1996 ci, un

raport juridic de proprietate, acțiunea fiind formulată pe calea dreptului

comun, situație în care, cel care beneficiază în adevăr de sporul de valoare

adus imobilului în litigiu, este actualul proprietar (reclamanții) și nu

Consiliul Local.

Așa fiind, față de cele arătate, cum nelegal au

fost obligați la plată Consiliul Local Galați și Primăria Galați, urmează a se

admite recursul, a se schimba în parte sentința primei instanțe în sensul

respingerii cererii de intervenție în contradictoriu cu Primăria Galați și

Consiliul Local Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul pârâtului Consiliul

Local al Municipiului Galați formulat împotriva deciziei civile nr. 57 din 18

septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

Modifică în parte decizia atacată în sensul că

admite apelul declarat de același pârât împotriva sentinței civile nr. 151 din

13 martie 2002 a Tribunalului Galați, pe care o schimbă în parte și respinge

cererea de intervenție în interes propriu formulată de V.A. în contradictoriu

cu Consiliul Local al Municipiului Galați. Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  15 decembrie 2003.