ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București
împotriva sentinței civile nr.561 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București –
Secția contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă Casa de Pensii a municipiului
București reprezentată de consilierul juridic Ionițescu Izabela și intimata
reclamantă P.A. Procedura completă.
Consilierul
juridic Ionițescu Izabela a arătat că prin decizia de revizuire nr.104 din 26
iulie 2002 intimatei P.A. i-au fost acordate toate drepturile conferite de
Legea nr.189/2000.
P.A.
a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea
de Apel București – Secția de contencios administrativ prin sentința nr.561 din
29 mai 2002, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată
de reclamanta P.A. în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București
-Comisia pentru aplicarea Legii nr.367/2001 și a anulat decizia
nr.84/8.02.2002, emisă de pârâtă.
A
obligat pârâta să emită reclamantei o nouă decizie cu încadrarea acesteia în
categoriile de persoane prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 cu
modificările și completările ulterioare și Hotărârea Guvernului nr.127/2002,
pentru perioada 15.09.1940 – 15.03.1945, cu drepturile corespunzătoare începând
cu 1 aprilie 2001 la zi.
A
respins cererea privind acordarea de daune materiale și morale în sumă de 120
milioane lei, ca nefondată.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut din proba cu acte administrate în cauză,
calitatea de refugiat a reclamantei pe perioada reținută și lipsa de culpă a
pârâtei, respectiv situația reclamată a fost avută în vedere de legiutor ca
urmare a modificărilor și completărilor dispozițiilor Legii nr.189/2000.
Considerând
hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs susținând că în
cauză nu s-a făcut dovada cu acte a persecuției politice, astfel că, s-a
solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în fond respingerea
acțiunii.
Recursul
va fi respins ca rămas fără obiect.
Cu
actul nou depus de reclamanta intimată, hotărârea nr.198 din 2 aprilie 2002 se
face dovada că acesteia i s-au recunoscut drepturile cerute, așa cum s-a
consființit prin hotărârea atacată.
In consecință, se va
respinge în baza art.312 Cod procedură civilă recursul ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva
sentinței civile nr.561 din 29 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția
contencios administrativ ca rămas fără obiect.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2003.