ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 55 din 14 mai 2002, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița a admis în parte contestația formulată de S.I., împotriva deciziei de imputare nr. 1125 din 31 august 2001, emisă de Direcția Silvică Dâmbovița, pe care a menținut-o numai pentru suma de 4.397.302 lei, reținând că prin decizia de imputare nr. 1125 din 31 august 2001, Direcția Silvică Dâmbovița i-a imputat lui S.I., suma de 18.871.331 lei reprezentând lipsa în gestiune a 21,725 mc masă lemnoasă, iar contestatorul nu a semnat inventarul, deoarece în acesta erau trecuți și arbori cu diametrul de 80 mm, și mai mic. Expertiza silvică a concluzionat că, având în vedere instrucțiunile de executare a curățirilor ,nr.

259/1986, prin care se precizează că în tehnica acestor lucrări se prevăd să se scoată arborii până la diametrul de 8 cm în grosime, rău conformați, accidentați, bolnavi, deperisanți sau uscați și înghesuiți, ținând cont și de cele trei controale efectuate în timpul când se efectua curățirea, care precizau că lucrarea se desfășura în mod corespunzător, contestatorul datorează numai suma de 4.397.302 lei, reprezentând contravaloarea a 3.713 mc material lemnos. Împotriva sentinței sus-menționate a formulat recurs jurisdicțional Direcția Silvică Dâmbovița, cu motivarea că lipsa provine din tăieri ilegale de arbori și din efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor de curățiri, iar suma cu care a fost diminuată paguba, privește acte de contravenție formale, dresate fictiv de pădurar, ca să justifice momentan neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Prin decizia nr. 396 din 13 septembrie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a admis recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 55 din 14 mai 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Dâmbovița și a modificat sentința recurată, în sensul respingerii contestației și menținerii deciziei de imputare. Pentru a pronunța această soluție, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut, în esență, că, procesele-verbale de constatare a infracțiunii au fost întocmite pro forma , pentru a justifica lipsurile din gestiune, iar lipsa materiei lemnoase se datorează culpei contestatorului. Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs S.I., care a motivat, în esență, că instanța nu a ținut seama de toate probele administrate, făcând o apreciere parțială a acestora.

Recurentul a susținut că nu s-a creat nici un prejudiciu prin extragerea puieților cu un diametru mai mare de 8 cm, întrucât au fost respectate celelalte criterii tehnice, iar materia lemnoasă a fost valorificată în întregime, banii fiind vărsați Ocolului Silvic. Cu privire la partea de prejudiciu datorată tăierii ilegale de arbori, recurentul a susținut că a întocmit procese-verbale de contravenție, pe care le-a depus la Ocolul Silvic Răcari, însă acestea nu au fost trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, pentru efectuarea cercetărilor, iar prejudiciul reținut în sarcina sa are o valoare disproporționată în raport cu volumul de materie lemnoasă care a fost tăiat. Recursul este nefondat.

Se reține că prin decizia nr. 1125 din 31 august 2001 emisă de Direcția Silvică Dâmbovița, a fost imputată suma de 18.871.331 lei, în sarcina pădurarului S.I., suma imputată reprezentând masă lemnoasă nejustificată, constatată în urma unui control efectuat în cantonul 27 Pintenoaica, ocazie cu care s-a constatat un volum total de 43,773 mc masă lemnoasă nejustificată, în valoare totală de 26.100.581 lei. Pentru suma de 7.229.250 lei, reprezentând contravaloarea a 21,5 mc din gestiunea partizii 1095 Ac, S.I. a dat angajament de plată, iar pentru suma rămasă neacoperită, 18.871.331 lei, s-a emis decizia de imputare contestată. S-a constatat că lipsurile provin din tăieri ilegale de arbori și din efectuarea lucrărilor de curățiri necorespunzătoare - s-au extras arbori care nu făceau obiectul acestor lucrări.

Procesele-verbale de contravenție la care face referire recurentul, au fost returnate de Ocolul Silvic Răcari, acestea necorespunzând condițiilor legale de întocmire, iar subunitatea respectivă nu putea viza înaintarea unor acte de contravenție formale, dresate fictiv de pădurar, ca să justifice momentan neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu. De altfel, chiar în raportul de expertiză administrat în cauză, se face mențiunea că nu a fost nevoie să se aplice de către contestator, dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 26/1996, privind C. silvic: „organele de constatare, însoțite de un polițist, sunt autorizate să identifice și să inventarieze locurile unde se află materialele lemnoase provenite din infracțiuni, cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală, privind percheziția”, deoarece infractorii i-au dat voie să măsoare arborii sustrași.

În urma cercetărilor proprii efectuate de organele silvice ale ocolului, au fost identificate persoane care au scos din pământ materialul lemnos și au fost întocmite procese-verbale de contravenție, constatându-se că arborii din zonă erau scoși din pământ, iar la efectuarea expertizei, expertul nu a ținut seamă de gropile ce dovedeau îndepărtarea voită a dovezilor după efectuarea controlului.

Având în vedere conținutul proceselor-verbale de constatare a infracțiunii, aflate la dosarul de fond, unele din ele întocmite la 2 iulie 2001 și având aceiași persoană trecută la rubrica „martor”, respectiv R.M., iar altele la 19 martie 2001, având trecute la rubrica „martor” pe S.G., precum și mențiunile din raportul de expertiză referitoare la faptul că infractorii i-au permis pădurarului să măsoare arborii sustrași, se reține că în mod întemeiat, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a concluzionat că lipsurile se datorează culpei contestatorului și a pronunțat decizia recurată. Față de cele ce preced, recursul de față este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. împotriva deciziei nr. 396 din 13 septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.