ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3837/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 55 din 14 mai

2002, Colegiul jurisdicțional Dâmbovița a admis în parte contestația formulată

de S.I., împotriva deciziei de imputare nr. 1125 din 31 august 2001, emisă de

Direcția Silvică Dâmbovița, pe care a menținut-o numai pentru suma de 4.397.302

lei, reținând că prin decizia de imputare nr. 1125 din 31 august 2001, Direcția

Silvică Dâmbovița i-a imputat lui S.I., suma de 18.871.331 lei reprezentând

lipsa în gestiune a 21,725 mc masă lemnoasă, iar contestatorul nu a semnat

inventarul, deoarece în acesta erau trecuți și arbori cu diametrul de 80 mm, și

mai mic.

Expertiza silvică a concluzionat că,

având în vedere instrucțiunile de executare a curățirilor ,nr. 259/1986, prin

care se precizează că în tehnica acestor lucrări se prevăd să se scoată arborii

până la diametrul de 8 cm în grosime, rău conformați, accidentați, bolnavi,

deperisanți sau uscați și înghesuiți, ținând cont și de cele trei controale

efectuate în timpul când se efectua curățirea, care precizau că lucrarea se

desfășura în mod corespunzător, contestatorul datorează numai suma de 4.397.302

lei, reprezentând contravaloarea a 3.713 mc material lemnos.

Împotriva sentinței sus-menționate a

formulat recurs jurisdicțional Direcția Silvică Dâmbovița, cu motivarea că

lipsa provine din tăieri ilegale de arbori și din efectuarea necorespunzătoare

a lucrărilor de curățiri, iar suma cu care a fost diminuată paguba, privește

acte de contravenție formale, dresate fictiv de pădurar, ca să justifice

momentan neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Prin decizia nr. 396 din 13

septembrie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a admis recursul

jurisdicțional declarat de Direcția Silvică Dâmbovița, împotriva sentinței nr.

55 din 14 mai 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Dâmbovița și a

modificat sentința recurată, în sensul respingerii contestației și menținerii

deciziei de imputare.

Pentru a pronunța această soluție,

secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut, în esență, că,

procesele-verbale de constatare a infracțiunii au fost întocmite

pro forma

,

pentru a justifica lipsurile din gestiune, iar lipsa materiei lemnoase se

datorează culpei contestatorului.

Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs

S.I., care a motivat, în esență, că instanța nu a ținut seama de toate probele

administrate, făcând o apreciere parțială a acestora.

Recurentul a susținut că nu s-a

creat nici un prejudiciu prin extragerea puieților cu un diametru mai mare de 8

cm, întrucât au fost respectate celelalte criterii tehnice, iar materia

lemnoasă a fost valorificată în întregime, banii fiind vărsați Ocolului Silvic.

Cu privire la partea de prejudiciu

datorată tăierii ilegale de arbori, recurentul a susținut că a întocmit

procese-verbale de contravenție, pe care le-a depus la Ocolul Silvic Răcari,

însă acestea nu au fost trimise Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești,

pentru efectuarea cercetărilor, iar prejudiciul reținut în sarcina sa are o

valoare disproporționată în raport cu volumul de materie lemnoasă care a fost

tăiat.

Recursul este nefondat.

Se reține că prin decizia nr. 1125

din 31 august 2001 emisă de Direcția Silvică Dâmbovița, a fost imputată suma de

18.871.331 lei, în sarcina pădurarului S.I., suma imputată reprezentând masă

lemnoasă nejustificată, constatată în urma unui control efectuat în cantonul 27

Pintenoaica, ocazie cu care s-a constatat un volum total de 43,773 mc masă

lemnoasă nejustificată, în valoare totală de 26.100.581 lei.

Pentru suma de 7.229.250 lei,

reprezentând contravaloarea a 21,5 mc din gestiunea partizii 1095 Ac, S.I. a

dat angajament de plată, iar pentru suma rămasă neacoperită, 18.871.331 lei,

s-a emis decizia de imputare contestată.

S-a constatat că lipsurile provin

din tăieri ilegale de arbori și din efectuarea lucrărilor de curățiri

necorespunzătoare - s-au extras arbori care nu făceau obiectul acestor lucrări.

Procesele-verbale de contravenție la

care face referire recurentul, au fost returnate de Ocolul Silvic Răcari,

acestea necorespunzând condițiilor legale de întocmire, iar subunitatea

respectivă nu putea viza înaintarea unor acte de contravenție formale, dresate

fictiv de pădurar, ca să justifice momentan neîndeplinirea atribuțiilor de

serviciu.

De altfel, chiar în raportul de

expertiză administrat în cauză, se face mențiunea că nu a fost nevoie să se

aplice de către contestator, dispozițiile art. 106 alin. (2) din Legea nr.

26/1996, privind C. silvic: „organele de constatare, însoțite de un polițist,

sunt autorizate să identifice și să inventarieze locurile unde se află

materialele lemnoase provenite din infracțiuni, cu respectarea dispozițiilor

Codului de procedură penală, privind percheziția”, deoarece infractorii i-au

dat voie să măsoare arborii sustrași.

În urma cercetărilor proprii

efectuate de organele silvice ale ocolului, au fost identificate persoane care

au scos din pământ materialul lemnos și au fost întocmite procese-verbale de

contravenție, constatându-se că arborii din zonă erau scoși din pământ, iar la

efectuarea expertizei, expertul nu a ținut seamă de gropile ce dovedeau

îndepărtarea voită a dovezilor după efectuarea controlului.

Având în vedere conținutul

proceselor-verbale de constatare a infracțiunii, aflate la dosarul de fond,

unele din ele întocmite la 2 iulie 2001 și având aceiași persoană trecută la

rubrica „martor”, respectiv R.M., iar altele la 19 martie 2001, având trecute

la rubrica „martor” pe S.G., precum și mențiunile din raportul de expertiză

referitoare la faptul că infractorii i-au permis pădurarului să măsoare arborii

sustrași, se reține că în mod întemeiat, secția jurisdicțională a Curții de

Conturi a concluzionat că lipsurile se datorează culpei contestatorului și a

pronunțat decizia recurată.

Față de cele ce preced, recursul de

față este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.I.

împotriva deciziei nr. 396 din 13 septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 noiembrie 2003.