ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 860/2003

HOTĂRÂRE
04.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 860/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC R.T. SRL a chemat în

judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Cluj și Administrația Financiară a municipiului Cluj, pentru

ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea dispoziției

nr. 57/2000, precum și a procesului-verbal de control nr. 9607/2000, cu

consecința exonerării sale de plata sumei de 107.216.273 lei, reprezentând

T.V.A. aferent operațiunilor de intermediere în activitatea de transport

internațional de mărfuri.

Prin acțiune s-a solicitat, de

asemenea, restituirea sumei de 55.838.633 lei, reprezentând taxe de timbru

aferente soluționării obiecțiunilor și contestațiilor formulate și a sumei de

208.315.953 lei, reprezentând T.V.A.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în mod greșit organul de control a stabilit că datorează T.V.A.

pentru perioada supusă controlului, 1994 – 1995, deoarece ea a desfășurat

activitate de transport și intermedieri de transporturi de mărfuri în

străinătate, efectuând o activitate de prestări de servicii legate direct de

exportul bunurilor, situație în care i se aplică cota 0 de T.V.A.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința

civilă nr. 130/2001, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în sensul că operaținile de intermediere în

transport, între transporturi și beneficiarul transportului, sunt legate de

exportul mărfurilor, nefiind aplicabile dispozițiile art. 17 lit. c) pct. a din

O.G. nr. 3/1992, deoarece au fost consumate și utilizate, ca prestări de

serviciu în interiorul țării.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, susținând că:

- pentru operațiunile de

intermediere transport internațional efectuate în perioada supusă controlului,

se aplică cota 0 T.V.A. conform art. 17 lit. c) din O.G. nr. 3/1992;

- pentru prestări de servicii

beneficiază de cota 0 T.V.A.;

- activitatea de intermediere a activităților de

transport internațional, este activitate de trasport internațional, legală de

exportul sau importul de mărfuri.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivată invocată și în raport cu dispozițiile art. 304-304

1

considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 17 lit.

c) din O.G. nr. 3/1992, cota 0 T.V.A. se aplică pentru:

a. „exportul de bunuri și prestările de servicii

legate direct de exportul bunurilor, efectuate de agenții economi cu sediul în

România;

b. prestările de servicii efectuate

de agenții economici cu sediul în România, contractate cu beneficiarii din

străinătate

.

În cauza dedusă judecății,

recurenta-reclamantă efectuează operațiuni de transport internațional, atât

pentru importul, cât și pentru exportul mărfurilor, în baza actelor încheiate

cu importatorii sau exportatorii de mărfuri. În privința transportului, acestea

se efectuează atât cu mijloace proprii, cât și prin intermediul altor societăți

de transport.

Or, de vreme ce aceste operațiuni de

intermediere sunt prestări de servicii utilizate în România, ele nu sunt

incluse în categoria operațiunilor pentru care se aplică cota 0 T.V.A.

Sub acest aspect, Curtea urmează a reține că

potrivit dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 1178/1996 și ale O.G. nr. 34/1997,

cota 0 T.V.A. se aplică operațiunilor de intermediere export sau transport

aferent exportului, și nu activităților de intermediere transporturi,

activități desfășurate de recurentă.

Cât privește impozabilitatea activităților desfășurate de

recurentă, respectiv intermediere de transporturi, art. 4 cap. IV din H.G. nr.

1178/1996, cu privire la aprobarea Normelor pentru aplicarea O.G. nr. 3/1992,

prevede în mod expres că „prestările de servicii sunt impozabile, atunci când

sunt utilizate în România, indiferent de unde este situat sediul sau domiciliul

prestatorului de servicii”. Același act normativ prevede și excepțiile de

impozitare, fără ca printre acestea să se afle și activitățile de intermedierre

în transporturi.

Așa fiind, în mod corect s-a admis

că recurentei nu i se poate aplica cota 0 T.V.A. pentru activitățile de

intermediere în transport, între transportator și beneficiarul transportului,

aceste activității nefiind legate direct de exportul mărfurilor.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de SC

R.T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 130 din 12 aprilie 2001, a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1282/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Dej și Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței civile nr.35 din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj –Secția comercial
ÎCCJ 2005-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 noiembrie 2003, reclamanta SC R.T. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor
ÎCCJ 2003-04-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1464/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 10 aprilie 2002, reclamanta S.C. P. S.A. a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanțelor nr. 467 din 23 martie 2000; hotă
ÎCCJ 2004-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 12 martie 2002, reclamanta S.C. S. & R. Prod S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâț
ÎCCJ 2005-03-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1579/2005
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1222, pronunțată la data de 15 octombrie 2003, în dosarul nr. 5496/2003, Curtea de Apel Cluj, secți
Sursă