ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 864 din 16 iulie 2003  Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ a respins ca tardivă contestația formulată

de reclamantul C.G. împotriva hotărârii nr. 4869/31 octombrie 2002 adoptată de Comisia

de specialitate  din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj pentru stabilirea

drepturilor prevăzute de prevederile O. G. nr. 105/1999.

Pentru

a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că  hotărârea contestată

i-a fost comunicată reclamantului la data de 11 noiembrie 2002 iar aceasta s-a

adresat instanței cu contestație la data de 26 iunie 2003, ceea ce reprezintă o

încălcare a termenului de 30 de zile prevăzut imperativ de art. 7 alin. (4) din

O.G. nr. 105/1999.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs  reclamantul susținând că ar fi intrat în

posesia hotărârii contestate abia la data de 15 iunie 2003.

Recursul

este nefondat.

Instanța

de fond a reținut în mod corect că hotărârea nr. 4869/31 octombrie 2002

adoptată de Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999 din cadrul Casei Județene

de Pensii Cluj fusese comunicată reclamantului la data de 11 noiembrie 2002,

iar acesta s-a adresat instanței de contencios la data de 24 iunie 2003.

Potrivit

prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare, împotriva hotărârii adoptate de comisie persoana

interesată poate face contestație la Curtea de apel în termen de 30 de zile de

la comunicarea hotărârii.

Or, în

conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, astfel

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să

fie respins, recurentul neinvocând nici un motiv mai presus de voința sa care

să-l fi împiedicat să respecte termenul legal de contestare a hotărârii

respective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 864 din 16 iulie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și  de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.