ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 864 din 16 iulie 2003 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantul C.G. împotriva hotărârii nr. 4869/31 octombrie 2002 adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj pentru stabilirea drepturilor prevăzute de prevederile O. G. nr. 105/1999. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că hotărârea contestată i-a fost comunicată reclamantului la data de 11 noiembrie 2002 iar aceasta s-a adresat instanței cu contestație la data de 26 iunie 2003, ceea ce reprezintă o încălcare a termenului de 30 de zile prevăzut imperativ de art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul susținând că ar fi intrat în posesia hotărârii contestate abia la data de 15 iunie 2003. Recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut în mod corect că hotărârea nr. 4869/31 octombrie 2002 adoptată de Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999 din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj fusese comunicată reclamantului la data de 11 noiembrie 2002, iar acesta s-a adresat instanței de contencios la data de 24 iunie 2003. Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii adoptate de comisie persoana interesată poate face contestație la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Or, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins, recurentul neinvocând nici un motiv mai presus de voința sa care să-l fi împiedicat să respecte termenul legal de contestare a hotărârii respective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 864 din 16 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.