ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 676/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul I.L.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea adresei nr. 63270 din 4 octombrie 2004, prin care se menține hotărârea nr. 6696 din 9 ianuarie 2003, în sensul recunoașterii calității sale de refugiat pentru întreaga perioadă 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, și nu 6 septembrie 1940 - 15 octombrie 1941, 15 martie 1944 - 6 martie 1945, respectiv 2 ani și 30 de zile, cum s-a reținut în hotărârea atacată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin adresa contestată s-a menținut hotărârea nr. 6696 din 9 ianuarie 2003, prin care i s-a recunoscut statutul de persoană refugiată, numai pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15 octombrie 1941, 15 martie 1944 - 5 martie 1945, deși are acest statut pentru întreaga perioadă 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. În susținerea cererii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declarații notariale ale unor martori, arătând că a fost refugiat după ocuparea Bucovinei de Nord, împreună cu părinții săi și ceilalți frați. Prin sentința civilă nr. 32 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca tardivă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă, revenind cu o altă cerere adresată aceleiași instanțe, respectiv Casei Județene de Pensii Cluj și prevalându-se de aceleași acte, fără a fi contestat hotărârea nr. 6696 din 9 ianuarie 2003, în termenul de 30 zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ, contestația fiind depusă la registratura Curții de Apel Cluj, în data de 28 octombrie 2004. Considerând netemeinică și nelegală hotărârea instanței de fond, reclamantul I.L.D. a declarat recurs, arătând că în mod greșit instanța a respins acțiunea, ca tardivă, deoarece el a formulat o nouă cerere, și nu o contestație, care ar fi trebuit să fie depusă în termenul de 30 zile stabilit de lege.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Prin hotărârea nr. 6696 din 9 ianuarie 2003, reclamantului i s-a recunoscut statutul de persoană refugiată, doar pentru perioada 6 septembrie 1940 - 15 octombrie 1941, 15 martie 1944 - 6 martie 1945. La data de 12 august 2004, reclamantul s-a adresat cu o nouă cerere, pârâtei, înregistrată sub nr. 29204, prin care a solicitat reconsiderarea perioadei de refugiat, cuprinsă între 9 septembrie 1940 - 6 martie 1944. La această cerere, Casa Județeană de Pensii Cluj a răspuns că urmează să se adreseze instanței de judecată, menținându-se, totodată, soluția dată prin hotărârea nr. 6696/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii prin care au fost stabilite drepturile prevăzute de art. 1 lit. c), persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ. Din probele administrate rezultă că reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă, revenind cu o altă cerere adresată aceleiași instituții, fără să conteste hotărârea nr. 6696 din 9 ianuarie 2003, în termenul de 30 de zile de la data comunicării.

Nu poate fi primită motivarea reclamantului, că s-a adresat cu o nouă cerere, iar nu cu contestație, întrucât acesta nu a produs probe noi care să justifice o altă analiză a cererii și prin acest mod s-ar eluda prevederile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, care prevăd o anumită procedură pentru persoanele nemulțumite de soluția organului abilitat să soluționeze acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum și respectarea unui anumit termen. Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.L.D. împotriva sentinței civile nr. 32 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.