ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 mai
2005, reclamantul S.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16486 din 1 martie 2005, prin care i s-a
respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea
drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
susținut că, deși a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat, împreună cu
familia, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 505
din 8 septembrie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii
contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de
refugiat în perioada 15 septembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde
drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.
189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă că reclamantul a fost
nevoit să părăsească domiciliul, împreună cu familia sa, din motive de natură
etnică, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege este
nelegală.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta, arătând că instanța greșit a reținut că reclamantul
este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada
15 septembrie 1941 - 6 martie 1945, întrucât localitatea Turda s-a aflat sub
ocupație străină, numai în perioada 5 septembrie - 5 octombrie 1944, în rest
fiind sub administrația Statului român.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit
persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă
localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
În speță, situația de refugiat a
reclamantului a rezultat din probele administrate, respectiv declarațiile
martorilor M.E., V.L. și copia actului de naștere.
Față de cele de preced, hotărârea
instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat
și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 505 din 8 septembrie
2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 ianuarie 2006.