ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2458/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 162 din 1 martie 2013,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta R.M., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care solicita

anularea Hotărârii nr. 70136 din 02 februarie 2012 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să îi recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, susținând

că are calitatea de beneficiar al acestui act normativ.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei

a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că soluția de

respingere a acțiunii ca tardiv formulată este greșită în raport cu

împrejurarea semnătura de pe dovada de comunicare a actului contestat nu este a

sa.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Potrivit prevederilor

art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei care funcționează în

cadrul caselor județene de pensii și a municipiului București persoana

interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de

la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Prin Hotărârea nr.

70136 din 02 februarie 2012, autoritatea pârâtă a respins cererea recurentei,

prin care solicita să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Cum hotărârea

contestată a fost comunicată petentei la data de 9 iulie 2012, iar acțiunea

împotriva acesteia a fost înregistrată la data de 4 februarie 2013, la

aproximativ 7 luni de la data comunicării actului, în mod corect a reținut

instanța de fond tardivitatea introducerii acțiunii și a dispus respingerea

acesteia ca atare.

Critica recurentei,

prin care susține că nu aceasta a semnat dovada de comunicare a actului

contestat, nu poate fi primită, în raport cu dispozițiile art. 924 alin. (3) C.

proc. civ. și ținând seama de mențiunile din cuprinsul Referatului întocmit de

I.P.J. Cluj în data de 2 ianuarie 2014, din care rezultă că semnătura de pe

dovada de comunicare a actului contestat aparține nurorii recurentei, R.E.,

împreună cu care aceasta locuiește.

Pentru considerentele

arătate, constatându-se că soluția instanței de fond este temeinică și legală,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta R.M. împotriva Sentinței nr. 162 din 1 martie 2013 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - NN