ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2458/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 162 din 1 martie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care solicita anularea Hotărârii nr. 70136 din 02 februarie 2012 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să îi recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, susținând că are calitatea de beneficiar al acestui act normativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea reclamantei a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că soluția de respingere a acțiunii ca tardiv formulată este greșită în raport cu împrejurarea semnătura de pe dovada de comunicare a actului contestat nu este a sa. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei care funcționează în cadrul caselor județene de pensii și a municipiului București persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ. Prin Hotărârea nr. 70136 din 02 februarie 2012, autoritatea pârâtă a respins cererea recurentei, prin care solicita să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Cum hotărârea contestată a fost comunicată petentei la data de 9 iulie 2012, iar acțiunea împotriva acesteia a fost înregistrată la data de 4 februarie 2013, la aproximativ 7 luni de la data comunicării actului, în mod corect a reținut instanța de fond tardivitatea introducerii acțiunii și a dispus respingerea acesteia ca atare. Critica recurentei, prin care susține că nu aceasta a semnat dovada de comunicare a actului contestat, nu poate fi primită, în raport cu dispozițiile art. 924 alin. (3) C. proc. civ. și ținând seama de mențiunile din cuprinsul Referatului întocmit de I.P.J. Cluj în data de 2 ianuarie 2014, din care rezultă că semnătura de pe dovada de comunicare a actului contestat aparține nurorii recurentei, R.E., împreună cu care aceasta locuiește.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că soluția instanței de fond este temeinică și legală, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.M. împotriva Sentinței nr. 162 din 1 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2014. Procesat de GGC - NN