ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 13 din 9 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei C.(H.)M., prin care solicita anularea Hotărârii nr. 32907 din 27 iulie 2012 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și-obligarea acesteia la recunoașterea pentru reclamantă a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că dovezile prezentate de reclamantă, în speță declarațiile martorilor, coroborate cu Matricola școlară a reclamantei, emisă de Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, nu probează susținerile reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe și susținând, în esență, că prin probele administrate a făcut dovada susținerilor sale, instanța de fond în mod greșit și nemotivat reținând contrariul; recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. (1) lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Totodată, potrivit art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127 din 2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Pentru dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei declarația martorului F.M. și înscrisul eliberat de Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, reprezentând Matricola școlară a reclamantei, iar instanța de judecată a audiat nemijlocit martorii G.E. și S.V., propuși de reclamantă. Declarațiile martorilor sunt, însă, confuze și contradictorii în privința perioadei de refugiu și complet nerelevante în privința lămuririi aspectului referitor la persecuțiile etnice care ar fi determinat refugiul, nefiind, deci, în măsură să determine intima convingere a judecătorului, în sensul aprecierii ca obiective și întemeiate a susținerilor reclamantei. Mai mult decât atât, susținerile recurentei-reclamante sunt puse sub semnul îndoielii de mențiunile din Matricola școlară a reclamantei, care atestă prezența acesteia, în calitate de elev, în localitatea de domiciliu, în perioada 1943 - 1944, pe care pretinde că ar fi petrecut-o în refugiu.

Așa fiind, în condițiile în care probele prezentate de reclamantă nu fac dovada refugiului și a motivelor care l-ar fi determinat, în mod just, motivat și cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, a dispus instanța de fond respingerea acțiunii; pe cale de consecință și recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.(H.)M. împotriva Sentinței nr. 13 din 9 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2014. Procesat de GGC - GV