ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2455/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 920 din 23 noiembrie 2012,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 32982

din 5 august 2012 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat, în perioada septembrie 1943 - martie 1945 și

să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată

prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 iulie 2011.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în

cauză, că reclamanta și familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1943 - din

cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către

Ungaria - din localitatea de domiciliu Frata, în localitatea Pădureni.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că

este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta arată, în esență,

că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice în conformitate cu

prevederile legale aplicabile, în sensul că la dosarul cauzei nu se află niciun

act oficial care să ateste susținerile reclamantei.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în

conformitate cu art. 61 din același act normativ, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în

care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Or, din declarația

notarială a martorilor N.A. și S.D., acesta din urmă audiat și nemijlocit de

instanța de judecată, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice,

reclamanta și familia sa s-au refugiat, în toamna anului 1943, din localitatea

Frata, în care își aveau domiciliul, în localitatea Pădureni.

În cauză, dovada

refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în

mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască și să-i

acorde reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 920

din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - NN