ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5259/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 208 din 11 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.F., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii S., dispunând anularea hotărârii din 12 decembrie

2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea

de refugiat, în perioada 01 octombrie 1941 - 01 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 01 noiembrie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta și familia

sa s-au refugiat, în toamna anului 1940 - din cauza persecuțiilor etnice suferite,

urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria - din localitatea de domiciliu H.,

în localitatea B., reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în toamna anului

1944.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii S., susținând că este netemeinică și nelegală și

invocând prevederile 304 pct. 9 și art. 304 din C. proc. civ. În motivarea recursului,

pârâta arată, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice în conformitate

cu prevederile legale aplicabile, în sensul că la dosarul cauzei nu se află nici

un act oficial care să ateste susținerile reclamantei.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6

1

din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se

face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc

de probă prevăzut de lege.

Or, din declarațiile notariale ale martorilor

M.D. și G.T., acest din urmă martor, precum și un al treilea, M.G., fiind audiați

nemijlocit de instanța de judecată, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor

etnice - culminând chiar cu uciderea - la care era supusă populația de etnie română,

ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta și familia sa s-au

refugiat, în luna octombrie a anului 1941, din localitatea H., în care își aveau

domiciliul, în localitatea B., întorcându-se în localitatea de domiciliu în toamna

anului 1944.

În cauză, dovada refugiului reclamantei

s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea

și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii S. împotriva sentinței nr. 208 din 11 mai 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

noiembrie 2009.