ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 154/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 641 din 7

octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 22757 din 21 februarie 2008 emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat, în perioada martie 1941-06 martie 1945 și să-i

acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost

aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 ianuarie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta

și familia sa s-au refugiat, în primăvara anului 1941 - din cauza

persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord

către Ungaria - din localitatea de domiciliu Sucutard, județul Cluj, în

localitatea Geaca, același județ.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând

că este netemeinică și nelegală și invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta arată,

în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuției

etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile, în sensul că la

dosarul cauzei nu se află nici un act oficial care să ateste

susținerile reclamantei.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul

că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

6

1

din același act normativ, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 se

face de

către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de

către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege

.

Or, din declarațiile notariale ale

martorilor J.L. și M.B., audiați nemijlocit de instanța de judecată

(f.35-36 – dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza

persecuțiilor etnice, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în luna

martie a anului 1941, din localitatea Sucutard, în care își aveau

domiciliul, în localitatea Geaca.

În cauză, dovada refugiului

reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, instanța de fond

în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă

să-i recunoască și să-i acorde reclamantei drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței nr. 641 din 7 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.