ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1993/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 880 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul V.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care solicita anularea hotărârii acesteia nr. 33333 din 24 august 2012 și obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, potrivit cărora îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul; în motivarea căii de atac formulate, deși invocă dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 6 și 9 C. proc.

civ., reclamantul nu dezvoltă nici unul din aceste motive, rezumându-se a reitera argumentele invocate în fața instanței de fond, ce vizează, în principal, nemotivarea actului administrativ contestat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege . În lipsa unor acte oficiale, în scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei declarațiile notariale ale unor martori. În vederea audierii martorilor, în mod nemijlocit – în conformitate cu dispozițiile art. 129 și 169 C. proc. civ. și nicidecum cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, așa cum greșit susține recurentul – pentru clarificarea aspectelor concrete și împrejurărilor la care fac referire în declarațiile notariale ale acestora, instanța de fond a dispus citarea celor doi martori care, însă, nu s-au prezentat la termenul stabilit.

Cum din declarațiile notariale ale celor doi martori nu rezultă cauzele care au determinat refugiul reclamantului, raportat la prevederile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 1169 C. civ., în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, simpla mutare dintr-o localitate în alta, nemotivată de existența unor acte de persecuție etnică, neputând fi considerată refugiu în sensul dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care Casa Județeană de Pensii Cluj a respins cererea petentei, așa cum rezultă în mod explicit din Hotărârea nr. 33333 din 24 august 2012, a cărei anulare se cere în cauză, critica recurentului referitoare la nemotivarea actului administrativ respectiv nefiind, deci, întemeiată.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că nu este incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul V.E. împotriva sentinței nr. 880 din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2014.