ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3524/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 82 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta N.M. și, anulând Hotărârea nr. 32935/2012 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile corespunzătoare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că martorii audiați nemijlocit în cauză au arătat „detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu familia acesteia”.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât probele administrate în cauză nu sunt concludente pentru recunoașterea, în ceea ce o privește pe reclamantă, a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor corespunzătoare. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, într-una din următoarele forme: a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate (lit. c)). Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate. Este, așadar, necesar ca părăsirea, de către persoana în cauză, a localității sale de domiciliu să fi fost consecința unor persecuții etnice suferite de aceasta.

Or, în cauză, din declarațiile martorilor M.T. și T.M., audiați nemijlocit de instanța de fond, nu rezultă care ar fi faptele sau împrejurările ce ar reprezenta persecuții etnice suferite de reclamantă și familia acesteia și care ar fi determinat părăsirea de către aceștia a localității de domiciliu. De altfel, însăși reclamanta, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, omite să precizeze în ce ar consta persecuțiile etnice invocate drept cauză a refugiului. Cum nu s-a făcut dovada că refugiul reclamantei și familiei sale ar fi fost consecința unor persecuții etnice exercitate asupra lor, nefiind întrunită condiția prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, recursul va fi admis și modificată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 82 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta N.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM