ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3524/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 82 din 29 ianuarie 2013,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta N.M. și, anulând Hotărârea nr.

32935/2012 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a obligat-o pe

aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile

corespunzătoare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că martorii audiați

nemijlocit în cauză au arătat „detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu

familia acesteia”.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că soluția este

netemeinică și nelegală, întrucât probele administrate în cauză nu sunt

concludente pentru recunoașterea, în ceea ce o privește pe reclamantă, a

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor corespunzătoare.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945, a

avut de suferit persecuții din motive etnice, într-una din următoarele forme: a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate (lit. c)).

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit

persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în

altă localitate. Este, așadar, necesar ca părăsirea, de către persoana în

cauză, a localității sale de domiciliu să fi fost consecința unor persecuții

etnice suferite de aceasta.

Or, în cauză, din

declarațiile martorilor M.T. și T.M., audiați nemijlocit de instanța de fond,

nu rezultă care ar fi faptele sau împrejurările ce ar reprezenta persecuții

etnice suferite de reclamantă și familia acesteia și care ar fi determinat

părăsirea de către aceștia a localității de domiciliu.

De altfel, însăși

reclamanta, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, omite să precizeze în

ce ar consta persecuțiile etnice invocate drept cauză a refugiului.

Cum nu s-a făcut

dovada că refugiul reclamantei și familiei sale ar fi fost consecința unor

persecuții etnice exercitate asupra lor, nefiind întrunită condiția prevăzută

de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, recursul va fi admis și modificată

sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 82 din

29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta N.M., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM