ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3693/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 348/2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 26 iunie 1954 – 1 decembrie 1956 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși îndeplinea condițiile legale, pârâta nu i-a recunoscut drepturile invocate. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 31/R din 25 martie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 348/2003 și obligarea pârâtei să constate că perioada 26 iunie 1954 – 1 decembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că atâta vreme, cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Covasna, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că: Atât din titlul Legii nr. 309/2002, cât și din textul art. 1 rezultă fără nici un dubiu că beneficiari ai acestei legi reparatorii sunt numai persoanele care au efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, instituție civilă în afara armatei.

Statutul juridic al Direcției Generale a Serviciului Muncii este esențial sub aspectul stabilirii beneficiarilor legii, iar extinderea beneficiului acesteia și asupra celor care au efectuat stagiul militar în activități de muncă din cadrul armatei, reprezintă nu numai o violare a legii, ci chiar o substituire a instanței legiuitorului, care, prin Legea nr. 309/2002, a considerat oportun să recompenseze pentru „munca prestată anterior, ordonată de regimul acelei epoci, pe criterii ideologice”, numai persoanele definite la art. 1 din lege. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, precum și cu cele ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar stabilirea acestora se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405 Pitești - art. 6 alin. (2) din lege. În cauză, din livretul militar seria CH nr. 045097, rezultă că intimatul-reclamant și-a desfășurat activitatea în formațiuni de muncă în cadrul unităților militare (U.M. nr. 04928), în meseria de constructor, fiind lăsat la vatră „combatant neinstruit”. Așa fiind, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Covasna împotriva sentinței civile nr. 31/R din 25 martie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.