ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1900/2003

Decizia

nr. 1900                                                                                                        Dosar

nr. 4251/2002

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2001 sub nr. 5180 pe rolul

Tribunalului București, reclamantul S.G.D. a chemat în judecată pe pârâtul

Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârât să-i retrocedeze terenul în

suprafață de 414,56 mp.

În

motivarea acțiunii reclamantul arată că acest teren a fost proprietatea tatălui

său și a fost preluat de stat fără nici un titlu.

Tribunalul

București, secția V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 139/F din 27 februarie 2001 a admis acțiunea și a obligat pe pârât

să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul în

suprafață de 412,81 mp.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut

dovada titlului său de proprietate și că în conformitate cu expertiza efectuată

în cauză, terenul revendicat este liber, nefiind afectat de detalii de

sistematizare, pe el aflându-se doar niște construcții provizorii garaje

particulare; iar pârâtul nu opune nici un titlu valabil.

Prin

decizia civilă nr. 455 A din 25 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă, a admis apelul formulat de către pârâtul Consiliul General al

Municipiului București, a anulat în tot sentința și a reținut cauza spre

rejudecare.

În

motivarea acestei decizii s-a reținut că este necesar să fie administrate probe

suplimentare.

Rejudecând

cauza Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 310

A din 4 iulie 2002, a admis acțiunea și a obligat pe pârât să lase în deplină

proprietate și posesie reclamantului, terenul în suprafață de 377,81 mp, identificat

prin raportul de expertiză efectuat de expert  M.C.

A

omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul M.C.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că terenul expropriat nu

a fost folosit pentru o cauză de utilitate publică și, că în conformitate cu

constatările expertizei, o suprafață de 377,81 mp nu este afectată de utilități

publice.

A

reținut de asemenea că în momentul preluării de către stat a terenului, acesta

nu l-a despăgubit pe reclamant.

În

consecință terenul expropriat nefiind folosit potrivit scopului exproprierii a

fost retrocedat reclamantului.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând motivul prevăzut de către

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că în mod greșit instanțele au

interpretat legea considerând că pârâtul Consiliul General al Municipiului

București are calitate procesual pasivă; acesta nu are personalitate juridică.

Se

mai susține că în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 a

administrației publice Municipiul București reprezentat de Primarul General are

calitate procesual pasivă.

În

consecință solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe

fond, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesual pasivă.

Recursul

este nefondat.

Astfel

acest unic motiv de recurs este de fapt o excepție, anume aceea a lipsei

calității procesual pasive.

Este de reținut cu privire la calitatea procesuală că

aceasta în cazul în speță decurge de la lege, astfel art. 26 alin. (1) lit. a)

din Decretul nr. 31/1954 prevede că sunt persoane juridice organele locale ale

administrației de stat, împrejurare reținută și de art. 19 din Legea nr. 215/2001

a administrației publice locale.

În

consecință, legea administrației publice locale nu abrogă reglementarea din

Decretul nr. 31/1954.

Conform art. 10 din Legea nr. 215/2001 „autoritățile

administrației publice locale administrează sau după caz, dispun de resursele

financiare și de bunurile proprietății publice sau privată ale comunelor,

orașelor și județelor în conformitate cu principiul autonomiei locale”.

Art.

6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, prevede printre altele și bunurile care fac parte din domeniul public

sau privat al unităților administrativ teritoriale ce pot fi revendicate de

foștii proprietari sau succesorii lor, iar art. 12 alin. (5) prevede că „în

litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților

administrativ teritoriale” acestea sunt reprezentate, ca în cazul în speță de

Consiliul General al Municipiului București „care dă mandat scris Primarului

General”.

De

menționat că în art. 104 lit. f) din Legea nr. 215/2001 este inserată atribuția

Consiliului Județean de a administra domeniul public și privat al orașului, iar

art. 67 din aceeași lege prevede că „primarul reprezintă comuna sau orașul în

relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice, române

sau străine, precum și în justiție”.

Astfel

fiind, coroborând prevederile legale mai înainte menționate, urmează a reține

că recurentul C.G.M.B. care calitate procesual pasivă și în consecință recursul

fiind nefondat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Consiliul General al

Municipiului București împotriva deciziei 310 A din 4 iulie 2002 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.