ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1900/2003

Decizia nr. 1900 Dosar nr. 4251/2002 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2001 sub nr. 5180 pe rolul Tribunalului București, reclamantul S.G.D. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârât să-i retrocedeze terenul în suprafață de 414,56 mp. În motivarea acțiunii reclamantul arată că acest teren a fost proprietatea tatălui său și a fost preluat de stat fără nici un titlu. Tribunalul București, secția V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 139/F din 27 februarie 2001 a admis acțiunea și a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul în suprafață de 412,81 mp.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada titlului său de proprietate și că în conformitate cu expertiza efectuată în cauză, terenul revendicat este liber, nefiind afectat de detalii de sistematizare, pe el aflându-se doar niște construcții provizorii garaje particulare; iar pârâtul nu opune nici un titlu valabil. Prin decizia civilă nr. 455 A din 25 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul formulat de către pârâtul Consiliul General al Municipiului București, a anulat în tot sentința și a reținut cauza spre rejudecare. În motivarea acestei decizii s-a reținut că este necesar să fie administrate probe suplimentare.

Rejudecând cauza Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 310 A din 4 iulie 2002, a admis acțiunea și a obligat pe pârât să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului, terenul în suprafață de 377,81 mp, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert M.C. A omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul M.C. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că terenul expropriat nu a fost folosit pentru o cauză de utilitate publică și, că în conformitate cu constatările expertizei, o suprafață de 377,81 mp nu este afectată de utilități publice. A reținut de asemenea că în momentul preluării de către stat a terenului, acesta nu l-a despăgubit pe reclamant.

În consecință terenul expropriat nefiind folosit potrivit scopului exproprierii a fost retrocedat reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând motivul prevăzut de către art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că în mod greșit instanțele au interpretat legea considerând că pârâtul Consiliul General al Municipiului București are calitate procesual pasivă; acesta nu are personalitate juridică. Se mai susține că în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice Municipiul București reprezentat de Primarul General are calitate procesual pasivă. În consecință solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Recursul este nefondat. Astfel acest unic motiv de recurs este de fapt o excepție, anume aceea a lipsei calității procesual pasive. Este de reținut cu privire la calitatea procesuală că aceasta în cazul în speță decurge de la lege, astfel art. 26 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 31/1954 prevede că sunt persoane juridice organele locale ale administrației de stat, împrejurare reținută și de art. 19 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. În consecință, legea administrației publice locale nu abrogă reglementarea din Decretul nr. 31/1954. Conform art. 10 din Legea nr. 215/2001 „autoritățile administrației publice locale administrează sau după caz, dispun de resursele financiare și de bunurile proprietății publice sau privată ale comunelor, orașelor și județelor în conformitate cu principiul autonomiei locale”.

Art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevede printre altele și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii lor, iar art. 12 alin. (5) prevede că „în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților administrativ teritoriale” acestea sunt reprezentate, ca în cazul în speță de Consiliul General al Municipiului București „care dă mandat scris Primarului General”. De menționat că în art. 104 lit. f) din Legea nr. 215/2001 este inserată atribuția Consiliului Județean de a administra domeniul public și privat al orașului, iar art. 67 din aceeași lege prevede că „primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție”.

Astfel fiind, coroborând prevederile legale mai înainte menționate, urmează a reține că recurentul C.G.M.B. care calitate procesual pasivă și în consecință recursul fiind nefondat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul formulat de Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei 310 A din 4 iulie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2003.