ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții
T.I.H., T.C..S. și R.D.M.împotriva deciziei nr. 65 din 13 mai 2002 a Curții
de Apel Craiova – Secția civilă.
La apelul
nominal s-au prezentat mandatarul R.R.V.M.G.pentru recurenții-reclamanți
T.I.H.și R.D.M., consilierul juridic B.E.pentru Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, lipsind recurentul-reclamant T.C.S. și intimata-pârâtă
S.C.”I.”SA Corabia.
Procedura
completă.
Curtea, luând
act că nu sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților pe motivele de
recurs.
Mandatarul
R.R.V.M.G.a depus concluzii scrise în susținerea recursului.
Consilier
juridic B.E.a solicitat respingerea recursului invocând lipsa calității
procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Reprezentanta
Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului.
C U R T E A
Asupra
recursurilor de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții
T.H., R.D.M.și T.C.S. au chemat în judecată S.C.”I.”SA Corabia și Statul Român
prin Ministerul de Finanțe, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se
dispună restituirea în natură a imobilului situat în orașul Corabia, Str. Tudor
Vladimirescu nr.105 precum și restituirea în echivalent bănesc a bunurilor
mobile care au existat în imobil.
În motivarea
cererii au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor I.N.T.și a fost
folosit atât ca locuință cât și pentru un cuptor de pâine. În baza Legii
nr.10/2001 au notificat pârâta S.C.”I.” SA Corabia, actuala posesoare a
imobilului, aceasta din urmă refuzând să-l restituie în natură sau să facă
oferte privind plata echivalentului bănesc al bunurilor revendicate.
Tribunalul Olt
– Secția civilă prin sentința nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a respins cererea
formulată de reclamanți ca inadmisibilă, cu motivarea că aceștia nu au făcut
dovada demersului lor administrativ, respectiv a notificării formulate.
Reclamanții au
declarat apel împotriva acestei hotărâri, arătând că este nelegală întrucât
contravine dispozițiilor Legii nr.10/2001 a cărei procedură au respectat-o. În
acest sens au depus copia notificării formulate către S.C.”I.”SA Corabia.
Curtea de Apel
Craiova prin decizia nr.65 din 13 mai 2002 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se
pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității
lor procesuale active și a faptului că autorul lor a fost proprietarul
imobilului în litigiu. Pentru aceste considerente, chiar dacă s-a făcut dovada
notificării, s-a menținut soluția instanței de fond ca temeinică și legală.
Împotriva
deciziei sus menționate au formulat recurs reclamanții arătând că prin actele
de stare civilă au dovedit calitatea lor procesuală activă, că datorită
deportărilor din epocă, la care au fost supuși membrii familiei, nu au putut
dezbate succesiunea, că potrivit Legii nr.10/2001 se consideră acceptare tacită
a moștenirii cererea formulată pentru restituirea imobilelor de către foștii
proprietari deposedați și nu în ultimul rând că au respectat procedura
instituită de lege, notificând atât Primăria Corabia cât și societatea
comercială, posesoarea actuală a bunului. Au solicitat casarea hotărârilor
anterioare și admiterea cererii formulate pe fond, de restituire a imobilului.
Recursul este
fondat și se va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor Legii nr.10/2001 imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia
cui se află la intrarea în vigoare a legii se restituie, în principiu, în
natură persoanelor îndreptățite, respectiv proprietarilor imobilelor la data
preluării abuzive a acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a), sau
moștenitorilor persoane fizice îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 4
alin. (2).
Persoana
juridică sesizată cu notificarea și actele doveditoare este obligată să se
pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în
natură.
Dispozițiile
art. 24 din Legea nr.10/2001 impun obligația deținătorului notificat al
imobilului ca prin decizie/dispoziție motivată să propună persoanei
îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, atunci când bunul imobil
nu poate fi restituit în natură.
Împotriva
deciziei sau a dispoziției care cuprinde oferta de restituire prin echivalent
corespunzător valorii imobilului dacă a refuzat oferta, persoana îndreptățită
are deschisă calea unei acțiuni în justiție, în termen de 30 de zile de la data
comunicării acesteia.
Deși
prevederile legii nu reglementează expres, mutatis mutandis, acțiunea în
justiție poate fi deschisă de persoana îndreptățită și atunci când decizia sau
dispoziția nu cuprinde o ofertă de restituire prin echivalent sau dacă aceasta
conține o respingere a cererii ca nefondată sau neîntemeiată.
Rezultă cu
evidență din actele cauzei că reclamanții au notificat persoana juridică
deținătoare a imobilului, care prin adresa nr.555 din 19 iulie 2002 a răspuns
că numai în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile se poate restitui
bunul imobil.
La data de 16
octombrie 2001 reclamantul formulează acțiunea introductivă iar în cursul
soluționării apelului unitatea deținătoare S.C.”I.” SA Corabia, comunică
instanței de judecată, ca urmare a dispozițiilor din încheierea de ședință din
4 martie 2002, copie a deciziei nr.28 din 29 martie 2002, prin care a fost
respinsă cererea de restituire în natură, pentru lipsa dovezilor privind
identificarea bunului imobil și a calității de persoană îndreptățită.
Prin
întâmpinarea depusă în apel societatea comercială deținătoare a arătat că au
depus notificări pentru imobilul în litigiu și alte persoane, care se
considerau îndreptățite.
Se reține în
primul rând că instanțele nu au determinat în baza dispozițiilor art. 129
C.proc.civ. cadrul procesual în limitele căruia instanța era obligată să se
pronunțe.
Potrivit
principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, partea care
formulează cererea de chemare în judecată este datoare să determine obiectul
acțiunii, instanța fiind ținută de a soluționa cauza în perimetrul acestuia.
Or, cum
reclamantul avea la dispoziție atât o acțiune în justiție contra refuzului
unității notificate de restituire a bunului, întemeiată în drept pe Legea
nr.10/2001 cât și o acțiune în revendicare directă, de restituire în natură,
instanțele trebuiau să clarifice acest aspect, de care depindea soluționarea
litigiului.
În lipsa
acestei determinări examinarea fondului cauzei este imposibilă, soluțiile
procesuale anterioare fiind supuse casării.
Cu prilejul
rejudecării în raport de calificarea juridică dată acțiunii introductive,
instanța va analiza dacă reclamanții sunt persoane îndreptățite potrivit Legii
nr.10/2001, dacă justifică calitatea procesual activă, în cadrul unei acțiuni
în revendicare, dovezile în identificarea bunului a cărui restituire s-a
solicitat privind persoanele care au calitate procesuală pasivă, precum și a
modalității de preluare a bunului revendicat care nu a fost precizată.
Totodată,
având în vedere, pe de o parte, termenele prevăzute de Legea nr.10/2001,
privind notificarea, comunicarea răspunsului unității deținătoare și a
exercitării căilor de atac împotriva deciziei/dispoziției unității deținătoare
privind restituirea bunului imobil sau a refuzului de restituire, iar pe de altă
parte, imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare, instanța investită cu
rejudecarea cauzei va stabili dacă s-a respectat procedura instituită de legea
specială sau dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de revendicarea
imobiliară.
Pentru cele ce
preced recursul se consideră fondat și va fi admis în baza arat. 312 și 313
C.proc.civ., urmând a se casa hotărârile pronunțate anterior și a se trimite
cauza la aceeași instanță de fond pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții T.I.H., T.C.S. și
R.D.M. împotriva deciziei nr. 65 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Craiova –
Secția civilă.
Casează
decizia recurată precum și sentința nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a
Tribunalului Olt – Secția civilă.
Trimite cauza
pentru rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.