ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T.I.H., T.C..S. și R.D.M.împotriva deciziei nr. 65 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat mandatarul R.R.V.M.G.pentru recurenții-reclamanți T.I.H.și R.D.M., consilierul juridic B.E.pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, lipsind recurentul-reclamant T.C.S. și intimata-pârâtă S.C.”I.”SA Corabia. Procedura completă. Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților pe motivele de recurs. Mandatarul R.R.V.M.G.a depus concluzii scrise în susținerea recursului. Consilier juridic B.E.a solicitat respingerea recursului invocând lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții T.H., R.D.M.și T.C.S. au chemat în judecată S.C.”I.”SA Corabia și Statul Român prin Ministerul de Finanțe, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în orașul Corabia, Str. Tudor Vladimirescu nr.105 precum și restituirea în echivalent bănesc a bunurilor mobile care au existat în imobil. În motivarea cererii au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor I.N.T.și a fost folosit atât ca locuință cât și pentru un cuptor de pâine. În baza Legii nr.10/2001 au notificat pârâta S.C.”I.” SA Corabia, actuala posesoare a imobilului, aceasta din urmă refuzând să-l restituie în natură sau să facă oferte privind plata echivalentului bănesc al bunurilor revendicate.

Tribunalul Olt – Secția civilă prin sentința nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a respins cererea formulată de reclamanți ca inadmisibilă, cu motivarea că aceștia nu au făcut dovada demersului lor administrativ, respectiv a notificării formulate. Reclamanții au declarat apel împotriva acestei hotărâri, arătând că este nelegală întrucât contravine dispozițiilor Legii nr.10/2001 a cărei procedură au respectat-o. În acest sens au depus copia notificării formulate către S.C.”I.”SA Corabia. Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.65 din 13 mai 2002 a respins ca nefondat apelul. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității lor procesuale active și a faptului că autorul lor a fost proprietarul imobilului în litigiu.

Pentru aceste considerente, chiar dacă s-a făcut dovada notificării, s-a menținut soluția instanței de fond ca temeinică și legală. Împotriva deciziei sus menționate au formulat recurs reclamanții arătând că prin actele de stare civilă au dovedit calitatea lor procesuală activă, că datorită deportărilor din epocă, la care au fost supuși membrii familiei, nu au putut dezbate succesiunea, că potrivit Legii nr.10/2001 se consideră acceptare tacită a moștenirii cererea formulată pentru restituirea imobilelor de către foștii proprietari deposedați și nu în ultimul rând că au respectat procedura instituită de lege, notificând atât Primăria Corabia cât și societatea comercială, posesoarea actuală a bunului.

Au solicitat casarea hotărârilor anterioare și admiterea cererii formulate pe fond, de restituire a imobilului. Recursul este fondat și se va admite în limitele și pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află la intrarea în vigoare a legii se restituie, în principiu, în natură persoanelor îndreptățite, respectiv proprietarilor imobilelor la data preluării abuzive a acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a), sau moștenitorilor persoane fizice îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2). Persoana juridică sesizată cu notificarea și actele doveditoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Dispozițiile art. 24 din Legea nr.10/2001 impun obligația deținătorului notificat al imobilului ca prin decizie/dispoziție motivată să propună persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, atunci când bunul imobil nu poate fi restituit în natură. Împotriva deciziei sau a dispoziției care cuprinde oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului dacă a refuzat oferta, persoana îndreptățită are deschisă calea unei acțiuni în justiție, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Deși prevederile legii nu reglementează expres, mutatis mutandis, acțiunea în justiție poate fi deschisă de persoana îndreptățită și atunci când decizia sau dispoziția nu cuprinde o ofertă de restituire prin echivalent sau dacă aceasta conține o respingere a cererii ca nefondată sau neîntemeiată.

Rezultă cu evidență din actele cauzei că reclamanții au notificat persoana juridică deținătoare a imobilului, care prin adresa nr.555 din 19 iulie 2002 a răspuns că numai în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile se poate restitui bunul imobil. La data de 16 octombrie 2001 reclamantul formulează acțiunea introductivă iar în cursul soluționării apelului unitatea deținătoare S.C.”I.” SA Corabia, comunică instanței de judecată, ca urmare a dispozițiilor din încheierea de ședință din 4 martie 2002, copie a deciziei nr.28 din 29 martie 2002, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură, pentru lipsa dovezilor privind identificarea bunului imobil și a calității de persoană îndreptățită.

Prin întâmpinarea depusă în apel societatea comercială deținătoare a arătat că au depus notificări pentru imobilul în litigiu și alte persoane, care se considerau îndreptățite. Se reține în primul rând că instanțele nu au determinat în baza dispozițiilor art. 129 C.proc.civ. cadrul procesual în limitele căruia instanța era obligată să se pronunțe. Potrivit principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, partea care formulează cererea de chemare în judecată este datoare să determine obiectul acțiunii, instanța fiind ținută de a soluționa cauza în perimetrul acestuia. Or, cum reclamantul avea la dispoziție atât o acțiune în justiție contra refuzului unității notificate de restituire a bunului, întemeiată în drept pe Legea nr.10/2001 cât și o acțiune în revendicare directă, de restituire în natură, instanțele trebuiau să clarifice acest aspect, de care depindea soluționarea litigiului.

În lipsa acestei determinări examinarea fondului cauzei este imposibilă, soluțiile procesuale anterioare fiind supuse casării. Cu prilejul rejudecării în raport de calificarea juridică dată acțiunii introductive, instanța va analiza dacă reclamanții sunt persoane îndreptățite potrivit Legii nr.10/2001, dacă justifică calitatea procesual activă, în cadrul unei acțiuni în revendicare, dovezile în identificarea bunului a cărui restituire s-a solicitat privind persoanele care au calitate procesuală pasivă, precum și a modalității de preluare a bunului revendicat care nu a fost precizată.

Totodată, având în vedere, pe de o parte, termenele prevăzute de Legea nr.10/2001, privind notificarea, comunicarea răspunsului unității deținătoare și a exercitării căilor de atac împotriva deciziei/dispoziției unității deținătoare privind restituirea bunului imobil sau a refuzului de restituire, iar pe de altă parte, imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare, instanța investită cu rejudecarea cauzei va stabili dacă s-a respectat procedura instituită de legea specială sau dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de revendicarea imobiliară. Pentru cele ce preced recursul se consideră fondat și va fi admis în baza arat. 312 și 313 C.proc.civ., urmând a se casa hotărârile pronunțate anterior și a se trimite cauza la aceeași instanță de fond pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții T.I.H., T.C.S. și R.D.M. împotriva deciziei nr. 65 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt – Secția civilă. Trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.