ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.02.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2003

HOTĂRÂRE
12.02.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 519/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul  declarat de reclamanții

T.I.H., T.C..S. și R.D.M.împotriva deciziei nr. 65   din  13 mai 2002  a Curții

de Apel Craiova – Secția civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat mandatarul R.R.V.M.G.pentru recurenții-reclamanți

T.I.H.și R.D.M., consilierul juridic B.E.pentru Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, lipsind recurentul-reclamant T.C.S. și intimata-pârâtă

S.C.”I.”SA Corabia.

Procedura

completă.

Curtea, luând

act că nu sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților pe motivele de

recurs.

Mandatarul

R.R.V.M.G.a depus concluzii scrise în susținerea recursului.

Consilier

juridic B.E.a solicitat respingerea recursului invocând lipsa calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Reprezentanta

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului.

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții

T.H., R.D.M.și T.C.S. au chemat în judecată S.C.”I.”SA Corabia și Statul Român

prin Ministerul de Finanțe, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se

dispună restituirea în natură a imobilului situat în orașul Corabia, Str. Tudor

Vladimirescu nr.105 precum și restituirea în echivalent bănesc a bunurilor

mobile care au existat în imobil.

În motivarea

cererii au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor I.N.T.și a fost

folosit atât ca locuință cât și pentru un cuptor de pâine. În baza Legii

nr.10/2001 au notificat pârâta S.C.”I.” SA Corabia, actuala posesoare a

imobilului, aceasta din urmă refuzând să-l restituie în natură sau să facă

oferte privind plata echivalentului bănesc al bunurilor revendicate.

Tribunalul Olt

– Secția civilă prin sentința nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a respins cererea

formulată de reclamanți ca inadmisibilă, cu motivarea că aceștia nu au făcut

dovada demersului lor administrativ, respectiv a notificării formulate.

Reclamanții au

declarat apel împotriva acestei hotărâri, arătând că este nelegală întrucât

contravine dispozițiilor Legii nr.10/2001 a cărei procedură au respectat-o. În

acest sens au depus copia notificării formulate către S.C.”I.”SA Corabia.

Curtea de Apel

Craiova prin decizia nr.65 din 13 mai 2002 a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se

pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității

lor procesuale active și a faptului că autorul lor a fost proprietarul

imobilului în litigiu. Pentru aceste considerente, chiar dacă s-a făcut dovada

notificării, s-a menținut soluția instanței de fond ca temeinică și legală.

Împotriva

deciziei sus menționate au formulat recurs reclamanții arătând că prin actele

de stare civilă au dovedit calitatea lor procesuală activă, că datorită

deportărilor din epocă, la care au fost supuși membrii familiei, nu au putut

dezbate succesiunea, că potrivit Legii nr.10/2001 se consideră acceptare tacită

a moștenirii cererea formulată pentru restituirea imobilelor de către foștii

proprietari deposedați și nu în ultimul rând că au respectat procedura

instituită de lege, notificând atât Primăria Corabia cât și societatea

comercială, posesoarea actuală a bunului. Au solicitat casarea hotărârilor

anterioare și admiterea cererii formulate pe fond, de restituire a imobilului.

Recursul este

fondat și se va admite în limitele și pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor Legii nr.10/2001 imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia

cui se află la intrarea în vigoare a legii se restituie, în principiu, în

natură persoanelor îndreptățite, respectiv proprietarilor imobilelor la data

preluării abuzive a acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a), sau

moștenitorilor persoane fizice îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 4

alin. (2).

Persoana

juridică sesizată cu notificarea și actele doveditoare este obligată să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în

natură.

Dispozițiile

art. 24  din Legea nr.10/2001 impun obligația deținătorului notificat al

imobilului ca prin decizie/dispoziție motivată să propună persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,  atunci când bunul imobil

nu poate fi restituit în natură.

Împotriva

deciziei sau a dispoziției care cuprinde oferta de restituire prin echivalent

corespunzător valorii imobilului dacă a refuzat oferta, persoana îndreptățită

are deschisă calea unei acțiuni în justiție, în termen de 30 de zile de la data

comunicării acesteia.

Deși

prevederile legii nu reglementează expres, mutatis mutandis, acțiunea în

justiție poate fi deschisă de persoana îndreptățită și atunci când decizia sau

dispoziția nu cuprinde o ofertă de restituire prin echivalent sau dacă aceasta

conține o respingere a cererii ca nefondată sau neîntemeiată.

Rezultă cu

evidență din actele cauzei că reclamanții au notificat persoana juridică

deținătoare a imobilului, care prin adresa nr.555 din 19 iulie 2002 a răspuns

că numai în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile se poate restitui

bunul imobil.

La data de 16

octombrie 2001 reclamantul formulează acțiunea introductivă iar în cursul

soluționării apelului unitatea deținătoare S.C.”I.” SA Corabia, comunică

instanței de judecată, ca urmare a dispozițiilor din încheierea de ședință din

4 martie 2002, copie a deciziei nr.28 din 29 martie 2002, prin care a fost

respinsă cererea de restituire în natură, pentru lipsa dovezilor privind

identificarea bunului imobil și a calității de persoană îndreptățită.

Prin

întâmpinarea depusă în apel societatea comercială deținătoare a arătat că au

depus notificări pentru imobilul în litigiu și alte persoane, care se

considerau îndreptățite.

Se reține în

primul rând că instanțele nu au determinat în baza dispozițiilor art. 129

C.proc.civ. cadrul procesual în limitele căruia instanța era obligată să se

pronunțe.

Potrivit

principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, partea care

formulează cererea de chemare în judecată este datoare să determine obiectul

acțiunii, instanța fiind ținută de a soluționa cauza în perimetrul acestuia.

Or, cum

reclamantul avea la dispoziție atât o acțiune în justiție contra refuzului

unității notificate de restituire a bunului, întemeiată în drept pe Legea

nr.10/2001 cât și o acțiune în revendicare directă, de restituire în natură,

instanțele trebuiau să clarifice acest aspect, de care depindea soluționarea

litigiului.

În lipsa

acestei determinări examinarea fondului cauzei este imposibilă, soluțiile

procesuale anterioare fiind supuse casării.

Cu prilejul

rejudecării în raport de calificarea juridică dată acțiunii introductive,

instanța va analiza dacă reclamanții sunt persoane îndreptățite potrivit Legii

nr.10/2001, dacă justifică calitatea procesual activă, în cadrul unei acțiuni

în revendicare, dovezile în identificarea bunului a cărui restituire s-a

solicitat privind persoanele care au calitate procesuală pasivă, precum și a

modalității de preluare a bunului revendicat care nu a fost precizată.

Totodată,

având în vedere, pe de o parte, termenele prevăzute de Legea nr.10/2001,

privind notificarea, comunicarea răspunsului unității deținătoare și a

exercitării căilor de atac împotriva deciziei/dispoziției unității deținătoare

privind restituirea bunului imobil sau a refuzului de restituire, iar pe de altă

parte, imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare, instanța investită cu

rejudecarea cauzei va stabili dacă s-a respectat procedura instituită de legea

specială sau dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de revendicarea

imobiliară.

Pentru cele ce

preced recursul se consideră fondat și va fi admis în baza arat. 312 și 313

C.proc.civ., urmând a se casa hotărârile pronunțate anterior și a se trimite

cauza la aceeași instanță de fond pentru rejudecare.

LEGII

Admite recursul declarat de reclamanții T.I.H., T.C.S. și

R.D.M. împotriva deciziei nr. 65 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Craiova –

Secția civilă.

Casează

decizia recurată precum și sentința nr. 261 din 28 noiembrie 2001 a

Tribunalului Olt – Secția civilă.

Trimite cauza

pentru rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  12 februarie   2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 978/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC “ S.O.”SA Craivoa împotriva deciziei nr. 80 din 6 iunie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă SC “ S.O.”SA Craiova, prin consili
ÎCCJ 2003-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 629/2003
R O M Â N I A CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE SECȚIA CIVILĂ S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.I.împotriva deciziei civile nr.48 din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat
ÎCCJ 2010-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6427/2010
acțiunea, ca neîntemeiată. S-a reținut că imobilul în litigiu, preluat de stat prin naționalizare, nu mai există în materialitatea sa, investiția fiind nouă ca utilaje și construcții și că, pentru teren, pârâta SC M. SA Corabia deține certi
ÎCCJ 2015-03-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 635/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 12 iulie 2004, M.A., M.C., B.Ș.D., B.I.C. și B.S. au solicitat instanței - în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, Primăria Corabia, județ Olt, Consiliu
ÎCCJ 2004-11-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6484/2004
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 125 din 3 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Olt a fost admisă contestația formulată de reclamantele P.M., D.G. și P.
Sursă