ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6484/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 125 din 3

februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Olt a fost admisă contestația formulată

de reclamantele P.M., D.G. și P.V. în contradictoriu cu pârâta Asociația

Agricolă D. Corabia, dispunându-se obligarea acesteia să restituie în natură

imobilele situate în Corabia, jud. Olt, și anume teren în suprafață de 2783 mp,

pe care se află o casă și mai multe anexe gospodărești.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență că:

- reclamantele sunt moștenitoarele

proprietarului inițial al imobilului, defunctul N.Ș.;

- acesta a fost condamnat prin sentința

penală nr. 676 din 11 octombrie 1958 a Tribunalului raional Corabia la o

pedeapsă de 7 ani închisoare, dispunându-se și confiscarea averii; faptele sale

au avut un pronunțat caracter politic, fiind îndreptate împotriva regimului

comunist;

- unitatea deținătoare a refuzat să

răspundă în termen legal notificării, astfel încât sunt incidente prevederile

art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de pârâtă și prin care se

susținea în esență că instanța de fond a încălcat prevederile Legii nr.

10/2001, a fost respins, cu o motivare similară celei din sentință, prin

decizia civilă nr. 133 din 6 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, susținând în esență că autorul reclamanților nu a fost condamnat

pentru o infracțiunea politică, ci pentru o faptă de drept comun iar sentința

penală, prin care s-a dispus și confiscarea averii, nu a fost niciodată

desființată pe căile prevăzute de lege.

Recursul este fondat.

O simplă lectură a sentinței penale de

condamnare a autorului reclamantelor atestă fără putință de tăgadă că în

sarcina sa a fost reținută infracțiunea de înșelăciune cu prilejul încheierii

unor contracte, el însușindu-și în mod nelegal mai multe sume de bani ca avans

spre decontare. Este extrem de greu de considerat, așa cum au făcut tribunalul

și Curtea de apel, că în acest mod autorul reclamantelor a înțeles să lupte

împotriva regimului comunist iar fapta sa ar avea un caracter politic.

Această sentință penală nu a fost

niciodată desființată. Dimpotrivă, prin sentința civilă nr. 1094 din 2 iulie

1998 a Judecătoriei Corabia, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că

trecerea imobilului în proprietatea statului nu poate fi considerată abuzivă,

ea făcându-se cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul acela.

În consecință, concluzia instanțelor în

sensul că imobilul în litigiu face parte din categoria celor prevăzute de art.

2 din Legea nr. 10/2001 și supuse restituirii este evident greșit.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art.

312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa ambele hotărârii și

pe fond va respinge ca neîntemeiată contestația reclamantelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC D.

Corabia.

Casează decizia nr. 133 din 6 iunie 2003

a Curții de Apel Corabia, precum și sentința civilă nr. 125 din 3 februarie

2003 a Tribunalului Olt și pe fond respinge contestația formulată de reclamantele

D.G., P.M. și P.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2004.