ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2003

S-au

luat în examinare recursurile  declarate de Uniunea Avocaților din România

și Baroul Prahova și C.G. împotriva  sentinței nr.124 din 12

septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești-Secția

comercială și de  contencios administrativ.

La

apelul nominal  au lipsit recurenții-pârâți Uniunea Avocaților

din România și Baroul Prahova precum și recurentul-reclamant C.G.

Procedura

completă.

S-a

referit  că recursul declarat de Uniunea Avocaților din România

și Baroul Prahova nu a  fost timbrat cu 15.000 lei taxă

judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar, recurenții

fiind citați cu mențiunea timbrării.

S-a

mai referit  că recursul declarat de C.G. este tardiv în raport cu

dispozițiile art 301 din Codul de procedură civilă.

Recurentul-reclamant

C.G., în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a

solicitat judecarea  în lipsă.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr.5358/2001 la Curtea de Apel Ploiești-Secția

comercială și de contencios administrativ, reclamantul C.G. a

solicitat instanței să constate nulitatea parțială a

statutului profesiei de avocat, statut care încalcă prevederile Legii

nr.51/1995 și 231/2000.

In

motivarea  acțiunii reclamantul a arătat că art.52 din Statutul

profesiei de avocat, în mod nelegal, stipulează și condiționează

primirea în avocatură de existența unei cereri care să fi fost

înregistrată cu cel puțin 5 ani anterior  vârstei standard de

pensionare, în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face

parte persoana interesată.

Curtea

de Apel Ploiești-Secția  comercială și de  contencios

administrativ  prin sentința nr.124 din 12 septembrie 2002 a admis în fond

după casare acțiunea reclamantului, a obligat pârâtele Uniunea

Avocaților din România și Baroul Prahova  să-l înscrie în

profesia de avocat și a respins cererea reclamantului privind  acordarea

de daune morale.

Impotriva

acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul Uniunea Avocaților

din România și Baroul Prahova  cât și reclamantul C.G.

Cu

privire la recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și

Baroul Prahova, în prealabil se  constată că acesta nu a fost legal

timbrat.

Conform

dispozițiilor art.3 lit. m și cele ale art.11 alin.1  din Legea

nr.146 /1997 privind taxele judiciare  de timbru astfel cum a  fost

actualizate prin Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în

cauză trebuia  timbrat cu 15.000 lei taxă judiciară de timbru

și 1500 lei timbru judiciar în baza Ordonanței Guvernuluii

nr.32/1995.

In

cauză, recurenții au fost citați cu mențiunea de  a achita

taxele de timbru  aferente recursului, dar  aceștia nu  și-au

îndeplinit respectiva obligație.

Prin

urmare, se impune aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Ordonanța

Guvernului nr.32/1995 coroborate  cu cele ale art.20 alin.3 din Legea

nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit  cărora

neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea cererii.

In

consecință, urmează a se anula recursul declarat de Uniunea

Avocaților din România și Baroul Prahova, ca netimbrat.

Cu

privire la recursul declarat de  reclamantul C.G., urmează a fi respins ca

tardiv, pentru următoarele considerente.

Din

analiza  actelor și lucrărilor dosarului rezultă că

sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 18

septembrie 2002 așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată

la dosarul de fond.

In

conformitate cu dispozițiileart.301 din Codul de procedură

civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii ce se atacă.

Este

de menționat că, potrivit dispozițiilor înscrise la  art.103 din

Codul de procedură civilă neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul

legal atrage  decăderea afară de  cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește  că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei.

In

speță, hotărârea a fost  comunicată la 18 septembrie 2002

iar  recursul a fost declarat la 7 octombrie 2002, deși termenul de 15

zile expirase la data de 4 octombrie 2002.

Prin

urmare, nerespectarea termenului de 15 zile pentru declararea recursului atrage

decăderea din dreptul de a mai fi analizate criticile aduse sentinței

atacate.

Așa

fiind recursul declarat de recurentul-reclamant C.G. urmează a fi respins

ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

ca netimbrat  recursul declarat de Uniunea Avoicaților din România și

Baroul Prahova  împotriva sentinței nr.124 din 12 septembrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești-Secția Comercială și de

Contencios Administrativ.

Respinge

ca tardiv recursul declarat de C.G. împotriva  aceleiași sentințe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  18 martie 2003.