ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de Uniunea Avocaților din România și Baroul Prahova și C.G. împotriva sentinței nr.124 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești-Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit recurenții-pârâți Uniunea Avocaților din România și Baroul Prahova precum și recurentul-reclamant C.G. Procedura completă. S-a referit că recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și Baroul Prahova nu a fost timbrat cu 15.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar, recurenții fiind citați cu mențiunea timbrării. S-a mai referit că recursul declarat de C.G. este tardiv în raport cu dispozițiile art 301 din Codul de procedură civilă.

Recurentul-reclamant C.G., în temeiul dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.5358/2001 la Curtea de Apel Ploiești-Secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul C.G. a solicitat instanței să constate nulitatea parțială a statutului profesiei de avocat, statut care încalcă prevederile Legii nr.51/1995 și 231/2000. In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că art.52 din Statutul profesiei de avocat, în mod nelegal, stipulează și condiționează primirea în avocatură de existența unei cereri care să fi fost înregistrată cu cel puțin 5 ani anterior vârstei standard de pensionare, în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte persoana interesată.

Curtea de Apel Ploiești-Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.124 din 12 septembrie 2002 a admis în fond după casare acțiunea reclamantului, a obligat pârâtele Uniunea Avocaților din România și Baroul Prahova să-l înscrie în profesia de avocat și a respins cererea reclamantului privind acordarea de daune morale. Impotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul Uniunea Avocaților din România și Baroul Prahova cât și reclamantul C.G. Cu privire la recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și Baroul Prahova, în prealabil se constată că acesta nu a fost legal timbrat. Conform dispozițiilor art.3 lit. m și cele ale art.11 alin.1 din Legea nr.146 /1997 privind taxele judiciare de timbru astfel cum a fost actualizate prin Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu 15.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar în baza Ordonanței Guvernuluii nr.32/1995.

In cauză, recurenții au fost citați cu mențiunea de a achita taxele de timbru aferente recursului, dar aceștia nu și-au îndeplinit respectiva obligație. Prin urmare, se impune aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995 coroborate cu cele ale art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. In consecință, urmează a se anula recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și Baroul Prahova, ca netimbrat. Cu privire la recursul declarat de reclamantul C.G., urmează a fi respins ca tardiv, pentru următoarele considerente. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 18 septembrie 2002 așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de fond.

In conformitate cu dispozițiileart.301 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă. Este de menționat că, potrivit dispozițiilor înscrise la art.103 din Codul de procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. In speță, hotărârea a fost comunicată la 18 septembrie 2002 iar recursul a fost declarat la 7 octombrie 2002, deși termenul de 15 zile expirase la data de 4 octombrie 2002. Prin urmare, nerespectarea termenului de 15 zile pentru declararea recursului atrage decăderea din dreptul de a mai fi analizate criticile aduse sentinței atacate.

Așa fiind recursul declarat de recurentul-reclamant C.G. urmează a fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează ca netimbrat recursul declarat de Uniunea Avoicaților din România și Baroul Prahova împotriva sentinței nr.124 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești-Secția Comercială și de Contencios Administrativ. Respinge ca tardiv recursul declarat de C.G. împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.