ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2003

Deliberând asupra recursului de

față;

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova

sub nr. 5257 din 3 iulie 2000, reclamanta C.C. B.P. Filipești, a chemat în

judecată pe pârâții D.A., P.N., T.G., A.L. și G.T., solicitând instanței obligarea

acestora în solidar la plata sumei de 23.000.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la

data de 22 octombrie 1998 a împrumutat pârâtului D.A., suma de 15.000.000 lei

cu obligația ca aceasta să-l restituie în 15 rate lunare.

Reclamanta a susținut că pârâtul nu a achitat

nici una din ratele scadente, astfel încât la suma împrumutată s-au adăugat

dobânzi și dobânzi penalizatoare.

Reclamanta a menționat că pârâții P.N., T.G., A.L.

și G.T. au garantat restituirea împrumutului de către pârâtul D.A., astfel

încât răspund în solidar cu acesta de plata sumei de 23.000.000 lei.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința nr. 1084 din 26 septembrie 2000,

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat

acțiunea ca insuficient timbrată, motivat de faptul că reclamanta nu a achitat

timbru judiciar în sumă de 30.000 lei, deși i s-a adus la cunoștință această

obligație.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta,

susținând că aceasta este nelegală deoarece la introducerea acțiunii a achitat

atât taxa judiciară de timbru, cât și timbru judiciar de 30.000 lei, situație

consemnată în rezoluția de primire a acțiunii.

Curtea de apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 918 din 19 iulie 2001 a admis apelul

reclamantei și în consecință a admis acțiunea reclamantei și a obligat în

solidar pârâții D.A., P.N., T.G., A.L. și G.T. să plătească reclamantei

23.000.000 lei împrumut nerestituit și dobânzi cu 2.446.500 lei cheltuieli de

judecată în fond și apel reținându-se că reclamanta a achitat taxa de timbru

aferentă în apel la data sesizării instanței.

În contra celei din urmă hotărâri a declarat

recurs D.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în

esență că:

-nu a fost citat pentru termenul

când s-a soluționat apelul;

-excepția tardivității apelului

declarat de ceilalți pârâți, excepție ce nu a putut s-o invoce întrucât nu a

fost citat în apel;

-greșit s-a soluționat pe fond cauza,

atâta timp cât acțiunea reclamantei a fost anulată, ca netimbrată;

-instanțele nu s-au pronunțat cu privire

la cererea reconvențională formulată în cauză.

Pentru toate aceste considerente,

recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea

spre rejudecare la tribunal.

Curtea constată că recursul este fondat,

însă pentru considerentele ce se vor examina în continuare.

Cu privire la critica recurentului

că nu a fost legal citat pentru termenul când s-a soluționat apel este nefondată,

întrucât, din examinarea citației emisă la data de 7 august 2001 aflată la

dosar apel, rezultă că pârâtul G.T. a fost citat și prin afișare la ușa

principală a locuinței destinatarului conform dispozițiilor legale imperative

prevăzute de art. 92 alin. (3) C. proc. civ.

În ce privește critica privind excepția

tardivității apelului reclamantei este fondată, deoarece din examinarea dovezii

de comunicare a reclamantei rezultă că dispozitivul sentinței nr. 1084 din 26

septembrie 2000 a Tribunalului Prahova i-a fost comunicată reclamantei la 9

octombrie 2000 iar declararea apelului s-a făcut la 31 octombrie 2000 peste

termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Așa fiind, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât, în loc să respingă

apelul reclamantei, ca tardiv declarat a pășit la soluționarea pricinii prin

încălcarea normelor imperative privind termenul de 15 zile pentru declararea apelului

(normele vechiului cod fiind de vânzare la acea dată 31 octombrie 2000).

Față de cele expuse, Curtea constată

că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite și va modifica decizia

recurată în sensul respingerii apelului reclamantei ca tardiv declarat .

Față de considerentele expuse curtea

nu a avut în vedere și celelalte critici formulate de pârâtul D.A.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de pârâtul D.A. împotriva deciziei nr. 918 din 19 iulie 2001

a Curții de Apel Ploiești, pe care o modifică și respinge apelul formulat de

reclamanta C.C.B.P. Filipeștii de Târg, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2003.