ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2003

Deliberând asupra recursului de față; Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5257 din 3 iulie 2000, reclamanta C.C. B.P. Filipești, a chemat în judecată pe pârâții D.A., P.N., T.G., A.L. și G.T., solicitând instanței obligarea acestora în solidar la plata sumei de 23.000.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 22 octombrie 1998 a împrumutat pârâtului D.A., suma de 15.000.000 lei cu obligația ca aceasta să-l restituie în 15 rate lunare. Reclamanta a susținut că pârâtul nu a achitat nici una din ratele scadente, astfel încât la suma împrumutată s-au adăugat dobânzi și dobânzi penalizatoare. Reclamanta a menționat că pârâții P.N., T.G., A.L. și G.T. au garantat restituirea împrumutului de către pârâtul D.A., astfel încât răspund în solidar cu acesta de plata sumei de 23.000.000 lei.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri. Prin sentința nr. 1084 din 26 septembrie 2000, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat acțiunea ca insuficient timbrată, motivat de faptul că reclamanta nu a achitat timbru judiciar în sumă de 30.000 lei, deși i s-a adus la cunoștință această obligație. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, susținând că aceasta este nelegală deoarece la introducerea acțiunii a achitat atât taxa judiciară de timbru, cât și timbru judiciar de 30.000 lei, situație consemnată în rezoluția de primire a acțiunii. Curtea de apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 918 din 19 iulie 2001 a admis apelul reclamantei și în consecință a admis acțiunea reclamantei și a obligat în solidar pârâții D.A., P.N., T.G., A.L.

și G.T. să plătească reclamantei 23.000.000 lei împrumut nerestituit și dobânzi cu 2.446.500 lei cheltuieli de judecată în fond și apel reținându-se că reclamanta a achitat taxa de timbru aferentă în apel la data sesizării instanței. În contra celei din urmă hotărâri a declarat recurs D.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că: -nu a fost citat pentru termenul când s-a soluționat apelul; -excepția tardivității apelului declarat de ceilalți pârâți, excepție ce nu a putut s-o invoce întrucât nu a fost citat în apel; -greșit s-a soluționat pe fond cauza, atâta timp cât acțiunea reclamantei a fost anulată, ca netimbrată; -instanțele nu s-au pronunțat cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză.

Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare la tribunal. Curtea constată că recursul este fondat, însă pentru considerentele ce se vor examina în continuare. Cu privire la critica recurentului că nu a fost legal citat pentru termenul când s-a soluționat apel este nefondată, întrucât, din examinarea citației emisă la data de 7 august 2001 aflată la dosar apel, rezultă că pârâtul G.T. a fost citat și prin afișare la ușa principală a locuinței destinatarului conform dispozițiilor legale imperative prevăzute de art. 92 alin. (3) C. proc. civ.

În ce privește critica privind excepția tardivității apelului reclamantei este fondată, deoarece din examinarea dovezii de comunicare a reclamantei rezultă că dispozitivul sentinței nr. 1084 din 26 septembrie 2000 a Tribunalului Prahova i-a fost comunicată reclamantei la 9 octombrie 2000 iar declararea apelului s-a făcut la 31 octombrie 2000 peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Așa fiind, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât, în loc să respingă apelul reclamantei, ca tardiv declarat a pășit la soluționarea pricinii prin încălcarea normelor imperative privind termenul de 15 zile pentru declararea apelului (normele vechiului cod fiind de vânzare la acea dată 31 octombrie 2000). Față de cele expuse, Curtea constată că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite și va modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantei ca tardiv declarat . Față de considerentele expuse curtea nu a avut în vedere și celelalte critici formulate de pârâtul D.A. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâtul D.A. împotriva deciziei nr. 918 din 19 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești, pe care o modifică și respinge apelul formulat de reclamanta C.C.B.P. Filipeștii de Târg, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.