ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2601/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul B.V.M. și intervenienții V.A., T.A.A., împotriva deciziei nr.68 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Municipiul București, prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic O.O., lipsind recurentul-reclamant B.V.M., recurenții-intervenienți V.A., T.A.A., intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită. Consilier juridic O.O. solicită respingerea recursurilor, conform art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ..

C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1119/15.10.2001, Tribunalul București – secția a III-a civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamantul B.V.M.împotriva pârâților: Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul General al Municipiului București și a intervenienților: V.A. și T.A.A.; a admis cererea de intervenție formulată de intervenientele T.A.și T.A.A.; pârâții au fost obligați să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie cota de 3/8 din drepturile de proprietate asupra imobilului situat în București, str.Sofia nr.7, sector 1, București, compus din teren în suprafață de 781 mp și construcție: parter, subsol, etaj, în suprafață construită de 290 mp, precum și mansardă cu 2 camere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul situat în București, str.Sofia nr.7, sector 1, a aparținut autorului V.B., decedat la 20.01.1950, reclamantul dobândind pe cale de moștenire, în calitate de fiu, cota de 3/8, celelalte cote fiind transmise tot succesoral, intervenientelor V.A. și T.A.. Cota reclamantului de 3/8 din moștenire a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr.223/1974 prin decizia nr.1131/15.08.1990 a fostului Consiliu Popular al Municipiului București – fără plată. Reclamantul a plecat în străinătate pentru studii, iar la expirarea vizei nu s-a reîntors în țară. Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.68/19.02.2002 a admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.1119/15.10.2001 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu reclamantul B.V.M.

intervenientele V.A. și T.A. și pe cale de consecință a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că la data investirii instanței de fond cu acțiunea în revendicare – 17.04.2001, era în vigoare Legea nr.10/2001 care prevede pentru recuperarea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989 o procedură prealabilă, cu caracter administrativ și obligatoriu – art.20-23. S-a mai reținut faptul că imobilul ce face obiectul acțiunii reclamantului intră sub incidența Legii nr.10/2001 și fiind preluat abuziv de Statul Român, pentru restituirea lui trebuia urmată procedura administrativă prealabilă reglementată de art.20-23.

Această procedură nu a fost urmată de reclamant. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamantul B.V.M., intervenienta V.A. și T.A.A.. Atât reclamantul cât și intervenientele au criticat decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art.304 pct.9 C.proc.civ.– deoarece, nu se impunea respectarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile prevăzută de art.20-23 din Legea nr.10/2001, de vreme ce temeiul de drept al acțiunii în revendicare promovată de reclamant a fost art.480 C.civ.. De asemenea, s-a mai invederat de recurenți și faptul că retrocedarea imobilelor preluate de Statul Român în mod abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989, se poate face pe două căi: cea prevăzută de dreptul comun reglementată de art.480-481 C.civ.

și cea prevăzută de Legea nr.10/2001, art.20-23. Persoanele interesate putând alege pe oricare dintre cele două căi. Recursurile sunt nefondate. Instanța de fond – Tribunalul București – a fost investită la data de 17.04.2001, de către reclamantul B.V.M. cu soluționarea acțiunii în revendicarea a 318 mp din imobilul situat în București, str.Sofia nr.7, sector 1, compus din 781 mp și construcție (parter, subsol, etaj și mansardă – 2 camere). Temeiul de drept al acțiunii formulată de reclamant fiind cel prevăzut de art.480-481 C.civ.. La data de 25.04.2001, au formulat cererea de intervenție în nume propriu și în interesul reclamantelor, intervenientele V.A. și Tănase Alina. La data investirii instanței de fond cu soluționarea acțiunii în revendicare formulată de reclamant, era în vigoare Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989.

Mecanismul de punere în aplicare a Legii nr.10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua este facultativă și eventuală, întrucât privește controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul acestei legi în cadrul procedurii administrative prealabile de restituire în natură ori prin echivalent al imobilelor preluate abuziv. Prima etapă – procedura administrativă prealabilă – are caracter obligatoriu – art.1, art.21 alin.1 și 5, art.47 alin.2 și art.48 – ceea ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv cererile în revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil formulate împotriva persoanelor juridice deținătoare – art.20 alin.1 – direct la instanțele judecătorești sunt inadmisibile art.109 alin.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr.138/2000 – dacă nu se face dovada parcurgerii prealabile prevăzute de Legea nr.10/2001 – art.20 și urm. Cum în cauză, reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzută de art.20 și urm. din Legea nr.10/2001, instanța de apel în mod judicios a statuat că acțiunea în revendicare formulată de reclamant pe dreptul comun – art.480-481 C.civ., este inadmisibilă. Legea nr.10/2001 este o lege specială care privește regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989 și aplicarea ei este prioritară în raport cu dreptul comun – art.480-481 C.civ. – care este legea generală. Prin urmare, reclamantul nu are a alege între calea prevăzută de Legea nr.10/2001, art.20 și urm. și calea dreptului comun – art.480-481 C.civ., de vreme ce, la data formulării acțiunii în revendicare – 17.04.2001, era în vigoare Legea nr.10/2001.

Cum acțiunea în revendicare formulată de reclamant este inadmisibilă pentru considerentele menționate mai sus, același regim juridic se aplică și cererii de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului, formulată de intervenientele V.A. și T.A. – fila 20 dosar fond. Pentru toate aceste considerente, Curtea va reține că motivele de recurs invocate de recurenți nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.9 C.proc.civ.și în consecință în baza art.312 alin.1 C.proc.civ.se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.V.M. și intervenientele V.A. și T.A., împotriva deciziei nr.681 din 19.02.2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamantul B.V.M. și intervenienții V.A. și T.A.A. împotriva deciziei nr.68 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.