ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2601/2003

S-au luat în examinare

recursurile declarate de reclamantul B.V.M. și intervenienții V.A., T.A.A.,

împotriva deciziei nr.68 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel București,

Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul-pârât Municipiul București, prin Primarul General,

reprezentat de consilier juridic O.O., lipsind recurentul-reclamant B.V.M., recurenții-intervenienți

V.A., T.A.A., intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura completă.

Nefiind chestiuni

prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost

investită.

Consilier juridic O.O. solicită

respingerea recursurilor, conform art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ..

C U R T E A

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr.1119/15.10.2001, Tribunalul București – secția a III-a civilă, a admis

acțiunea principală formulată de reclamantul B.V.M.împotriva pârâților: Statul

Român – prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul General al Municipiului

București și a intervenienților: V.A. și T.A.A.; a admis cererea de intervenție

formulată de intervenientele T.A.și T.A.A.; pârâții au fost obligați să lase

reclamantului în deplină proprietate și posesie cota de 3/8 din drepturile de

proprietate asupra imobilului situat în București, str.Sofia nr.7, sector 1,

București, compus din teren în suprafață de 781 mp și construcție: parter,

subsol, etaj, în suprafață construită de    290 mp, precum și mansardă cu 2

camere.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că imobilul situat în București, str.Sofia nr.7,

sector 1, a  aparținut autorului V.B., decedat la 20.01.1950, reclamantul

dobândind pe cale de moștenire, în calitate de fiu, cota de 3/8, celelalte cote

fiind transmise tot succesoral, intervenientelor V.A. și T.A..

Cota reclamantului de 3/8

din moștenire a trecut în mod abuziv în proprietatea Statului Român, în baza

Decretului nr.223/1974 prin decizia nr.1131/15.08.1990 a fostului Consiliu

Popular al Municipiului București – fără plată. Reclamantul a plecat în

străinătate pentru studii, iar la expirarea vizei nu s-a reîntors în țară.

Curtea de Apel București –

secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.68/19.02.2002 a admis apelul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile

nr.1119/15.10.2001 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu

reclamantul B.V.M. intervenientele V.A. și T.A. și pe cale de consecință a

schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamant ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că la data investirii instanței de fond cu acțiunea

în revendicare – 17.04.2001, era în vigoare Legea nr.10/2001 care prevede

pentru recuperarea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada

06.03.1945-22.12.1989 o procedură prealabilă, cu caracter administrativ și

obligatoriu – art.20-23.

S-a mai reținut faptul că

imobilul ce face obiectul acțiunii reclamantului intră sub incidența Legii

nr.10/2001 și fiind preluat abuziv de Statul Român, pentru restituirea lui

trebuia urmată procedura administrativă prealabilă reglementată de art.20-23.

Această procedură nu a fost urmată de reclamant.

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată au declarat recurs reclamantul B.V.M., intervenienta V.A. și

T.A.A..

Atât reclamantul cât și

intervenientele au criticat decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală –

invocând art.304 pct.9 C.proc.civ.– deoarece, nu se impunea respectarea de

către reclamant a procedurii administrative prealabile prevăzută de art.20-23

din Legea nr.10/2001, de vreme ce temeiul de drept al acțiunii în revendicare

promovată de reclamant a fost art.480 C.civ..

De asemenea, s-a mai

invederat de recurenți și faptul că retrocedarea imobilelor preluate de Statul

Român în mod abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989, se poate face pe două

căi: cea prevăzută de dreptul comun reglementată de art.480-481 C.civ. și cea prevăzută

de Legea nr.10/2001, art.20-23. Persoanele interesate putând alege pe oricare

dintre cele două căi.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de fond –

Tribunalul București – a fost investită la data de 17.04.2001, de către

reclamantul B.V.M. cu soluționarea acțiunii în revendicarea a 318 mp din

imobilul situat în București, str.Sofia nr.7, sector 1, compus din 781 mp și

construcție (parter, subsol, etaj și mansardă – 2 camere). Temeiul de drept al

acțiunii formulată de reclamant fiind cel prevăzut de art.480-481 C.civ..

La data de 25.04.2001, au

formulat cererea de intervenție în nume propriu și în interesul reclamantelor,

intervenientele V.A. și Tănase Alina.

La data investirii

instanței de fond cu soluționarea acțiunii în revendicare formulată de

reclamant, era în vigoare Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989.

Mecanismul de punere în

aplicare a Legii nr.10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care

prima este obligatorie, iar a doua este facultativă și eventuală, întrucât

privește controlul judecătoresc al actelor emise în  temeiul acestei legi în

cadrul procedurii administrative prealabile de restituire în natură ori prin

echivalent al imobilelor preluate abuziv.

Prima etapă – procedura

administrativă prealabilă – are caracter obligatoriu – art.1, art.21 alin.1 și

5, art.47 alin.2 și art.48 – ceea ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a

legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv cererile

în revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil formulate împotriva

persoanelor juridice deținătoare – art.20 alin.1 – direct la instanțele

judecătorești sunt inadmisibile art.109 alin.2 C.proc.civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr.138/2000 – dacă nu se face dovada parcurgerii

prealabile prevăzute de Legea nr.10/2001 – art.20 și urm.

Cum în cauză, reclamantul

nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzută de

art.20 și urm. din Legea nr.10/2001, instanța de apel în mod judicios a statuat

că acțiunea în revendicare formulată de reclamant pe dreptul comun –

art.480-481 C.civ., este inadmisibilă.

Legea nr.10/2001 este o

lege specială care privește regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în

perioada 06.03.1945-22.12.1989 și aplicarea ei este prioritară în raport cu

dreptul comun – art.480-481 C.civ. – care este legea generală.

Prin urmare, reclamantul nu

are a alege între calea prevăzută de Legea nr.10/2001, art.20 și urm. și calea

dreptului comun – art.480-481 C.civ., de vreme ce, la data formulării acțiunii

în revendicare – 17.04.2001, era în vigoare Legea nr.10/2001.

Cum acțiunea în revendicare

formulată de reclamant este inadmisibilă pentru considerentele menționate mai

sus, același regim juridic se aplică și cererii de intervenție în interes

propriu și în interesul reclamantului, formulată de intervenientele V.A. și

T.A. – fila 20 dosar fond.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea va reține că motivele de recurs invocate de recurenți nu

se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.9  C.proc.civ.și în

consecință în baza art.312 alin.1 C.proc.civ.se vor respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamantul B.V.M. și intervenientele V.A. și T.A.,

împotriva deciziei nr.681 din 19.02.2002 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile

declarate de reclamantul B.V.M.  și intervenienții V.A. și T.A.A. împotriva

deciziei nr.68 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2003.